Intrebare pentru cei cu neuroni.

E timpul pentru vis.
Sa ne imaginam ca am copilarit, am trecut prin scoala I- IV, apoi prin V- VIII, liceu, sa presupunem ca am facut si o facultate apoi ne- am...? (mai mult)

Question

Intrebare pentru cei cu neuroni.

E timpul pentru vis.
Sa ne imaginam ca am copilarit, am trecut prin scoala I-IV, apoi prin V-VIII, liceu, sa presupunem ca am facut si o facultate apoi ne-am angajat, ne-am format o familie, viata decurge ca un râu curat ce lasa pietrele sa se vada la lumina soarelui ce ne incalzeste. Anii se scurg si vine momental cand:

Asta este intrebarea mea.

Cum ar fi daca, printr-o sansa egala cu 0,   ai sa intalnesti o persoana cu care ai copilarit, ti-a fost coleg sau colega, sau o persoana pe langa care ai stat mult ori ai fost in competitie cu ea la invatat, la nebunii cand erati copii sau poate cand urmareati frumosul, natura, sau erati nostalgici din cauza unei privelisti minunate pe care nu o veti mai vedea. Excludem pe cei din neam,  persoanele cu care ne-am iubit si cel mai bun prieten/ cea mai buna prietena? Cum ai reactiona?
Ati sta la povesti? Veti developa intamplarile frumoase, amuzante sau speciale, sau cele care v-a uimit si v-au lasat ochii plini de frumosul provocat de natura sau de mana omului ( cum ar fi luminile noaptea sau urmarind un avion noaptea cu cerul plin de stele in natura) sau poate veti vorbi despre ceea ce ati facut de cand v-ati vazut ultima data, dar nu intr-un mod trufas si ingamfat, ci intr-un sentiment de placere ca de exemplu "cum eram si unde am ajuns".

Mi-am pus aceste intrebari cand mi-am amintit de o persoana, mai exact de o colega, din clasele V-VIII cu care am fost in competitie la invatat. Eram cei mai buni din clasa. Nu mi-a fost prietena si nici nu a fost o persoana cu care am vorbit sau cu care sa fi avut o senzatie de frumos pentru ceva( natura, arta, literatura). Singurul lucru ce ne lega era competitia dintre noi, in special pentru matematica.  Ultima data ne-am vazut la banchetul de clasa a VIII-a.  Amandoi suntem la facultate si-mi imaginez cum ar fi sa ne intalnim pe la 24-26 de ani din intamplare. Cum am reactiona? 

~ Va reamintesc ca viata este frumoasa, iar clipele importante prind valoare la persoane  de la care nu ne asteptam intr-un timp indepartat.

~ Sincer, clipele cu cel mai bun prieten sau cea mai buna prietena, sau cu persoana cu care ne-am iubit nu au o importanta asa de mare, sau poate eu nu le ofer o valoare atat mare.

Deci, cum este pentru voi?

zurick · Answer

Deși n-aș mai simți nevoia de a mă întrece cu cineva pentru că se presupune că aș fi ''crescut'' si cu  mintea, nu doar cu corpul, nu cred că aș depăna amintiri cu aceea persoană și asta nu pentru că aș fi rea, ci pentru că obișnuiesc să fiu reticentă, să trăiesc doar în prezent.

Presupun că acum regreți că ai citit răspunsul ăsta.

J0B0MAT · Answer

Probabil ne-am povesti în mare cum a decurs viaţa şi ne-am aduce aminte şi  de momentele petrecute împreună. 
Pentru mine au o mare valoare momentele petrecute cu cei dragi şi îmi pare rău că unele persoane nu mai îmi sunt alături sau altele nu mai sunt aşa de apropiate. În schimb nu mai dau importanţă persoanelor care mi-au făcut rău şi pe astfel de persoane aş prefera să le evit chiar şi peste ani.