Mândruţă frumoasă, floarea mea aleasă
La noapte la poartă nu-ţi pune lăcată
Mândruţă frumoasă, floarea mea aleasă
La noapte la poartă nu-ţi pune lăcată
La poartă eu pun zăvoru măi badiţă
Ca să îl deschizi cu dorul badea al meu
Să nu te audă vecinii măi bădiţă
Si să nu te latre cainii badea al meu
Mândruţă nici câinii, nici măcar vecinii Calea nu mi-or ţine ca să vin la tine
Mândruţă nici câinii, nici măcar vecinii Calea nu mi-or ţine ca să vin la tine
Ştiu bade gura iţi place mai bădiţă
Nimeni calea nu-ţi întoarce badea al meu
De-aş pune zece lăcate măi bădiţă
Ca hoţu le-ai sparge toate badea al meu
Focul ce mă frige, numai tu-l poţi stinge
Cu a ta guriţa poamă de fraguţă
Focul ce mă frige, numai tu-l poţi stinge
Cu a ta guriţa poamă de fraguţă
Ţi l-aş stinge, ţi l-aş stinge mai bădiţa
Bărbatu la piept mă strânge badea al meu
Şi mă strânge cu dulceaţă măi bădită
Pâna-n zori de dimineaţă badea al meu
Mândruţă la poartă de-ai să ieşi odată
Dragostea furată n-o uiţi niciodată
Mândruţă la poartă de-ai să ieşi odată
Dragostea furată n-o uiţi niciodată
Du-te bade alta-ţi cată măi bădiţa
Că-s nevastă măritată badea al meu
Şi de s-ar trezi bărbatu măi bădiţa
Aleargă cu tine satul badea al meu
Dulce-i dragostea furată dor si dor
La poartă fără lăcată dor si dor
Dar unde-i inchizator dor si dor
O deschide numai dorul dor si dor