Iubitul meu pleaca in America cu o viza de 5 ani. Cand mi-a spus asta am izbucnit in plans si nu stiam ce sa fac. Am frica ca el isi va gasi alta si ma va uita.Mi-a spus ca isi inchipuie: vrea sa faca bani si sa vina acasa si sa deschida o afacere, pentru ca nu vrea sa depinda de banii parintilor. Si sa ma linistesc de plans pentru nimica pentru ca vom vorbi prin mess, facetime...Si ca are frica ca eu nu o sa-l pot astepta si-mi voi gasi altu.Cand am auzit asta imi venea sa arunc ceva in el.Nustiu ce sa fac, plang mereu nu vreau nimic.Mi-a spus ca nu are alta situatie.El e realist si vorbeste totul la direct eu incerc sa ma deprind cu asta, dar plang si mai tare.Cum se zice: daca viata nu a facut cum vrei, atunci asa si trebuia.El are 19 si eu 16, incurajati cu ceva spuneti-mi istorii similare sau niste sfaturi ca eu nustiu ce sa fac traesc cu frica zi de zi.

Offf, eşti mică pentru o relaţie aşa plină de aventură şi dramă...

Scapa de el. Isi pune realizarea ca prim plan. Tu intrii pe al doilea.

Ce crezi ca o sa faca 5 ani fara tine? O sa stea la manastire? O sa dea in toate cu toate natiile. Are si el o viata. Doar nu o sa si-o rateze pentru tine.

Iar apoi, daca mergi in alta tara, 5 ani, nu realizezi ce inseamna. Nu se mai intoarce aici. El are posibilitatea ca dupa 4 ani sa aplice pentru greencard si gata. Asta are si de gand, asa ca stai linistita.

Sa te intorci sa faci o afacere in Romania... e o gluma. Dupa ce ai stat 5 ani in alta tara. Lasa-ma sa te intreb altfel: crezi ca daca ai fi om de afaceri, te-ai intoarce in Romania sa faci o dugheana la coltul blocului si sa vinzi pufuleti pe 1 leu punga cand ai putea sa vinzi pufuleti pe 5 dolari punga? Unde crezi ca este mai mare puterea de cumparare? In usa sau in Romania?
Si asta doar din punct de vedere economic, ca sa nu mai spun de birocratia si spagaria din ro.

Da-i drumul sa mearga, da-i libertatea. Este un om curajos ca vrea si ca face asta. Nu are sens sa il tii langa tine daca nu asta este destinul lui.

Lasa-l sa plece, tu intoarce-te la scoala, invata mai departe si fa-ti drumul in viata. Gaseste-ti pe altul, traieste-ti viata. Chiar merita.

Fi si tu realista. El nu se intoarce. Poti cel mult sa ii spui sa te caute cand se intoarce in Romania. Si vedeti atunci daca a mai ramas ceva. Ochii care nu se vad se uita.

Apoi gandeste-te la tine, crezi ca la vreo petrecere e mai placut sa te saruti cu telefonul? Sau sa te imbratisezi cu facebook-ul? skype sau ce-o mai fi?

Cum ziceam, fa-ti un bine. Plangi acum, scoate-ti-l din inima, mergi mai departe. O faci pentru tine, nu pentru altii. El a ales sa mearga acolo. Da-i voie. E alegerea lui.

Libertatea lui incepe unde se termina libertatea ta. Iar alegerea e o parte a libertatii lui.

Deci... scapa de el.

Imi pare rau ca nu este raspunsul pe care il asteptai, dar unul mai bun si mai pertinent din punctul meu de vedere, nu pot sa iti dau. Asta deoarece am diverse amice ( 3 ) care au patit cam ca tine. Si la final, asteptarea a fost singura mare constanta in viata lor. Iar la final, (doar la una s-a intamplat) cand s-a intors prietenul, acesta era complet schimbat. A realizat ca a stat indragostita 3 ani de o persoana care nu mai exista. Se indragostise de imaginea lui in ochii ei.

Si asta se cheama... suferinta. Iar cand si realizezi ca pe langa suferinta mai vin si regrete ca nu te-ai prins la timp, etc... atunci devine si mai nasol

Deci da-i papucii.

Dacă ține la tine, oriune s-ar duce nu ar găsi ceva mai bun decât tine, oricare sau oricât de mare ar fi tentația.
Dacă nu, nu-i persoana potrivită, așa că nu te stresa, o să fie bine oricum inimii nu-i poți dicta. Bafta!