La ce vârsta am început să am paralizie în timpul somnului?!

E seară încerc să dorm, ceva se întâmpla nu e ok, strig la mama, strig la tata ceva e cu mine mă ține strâns legatl nu îmi dă voie să mă mișc, ce o fi?! Am început să mă sperii și să strig dar nimeni nu mă auzea. Simțeam ca cineva îmi ia respirația că vrea să îi facă rău că vrea să mă omoare. Aveam ochii deschiși dar nu vedeam deoarece la mine acasă nu aveam lumină curentă foloseam lumina lumânărilor și candele ori lămpi cu gaz ca pe vremuri. Părinții dormeau, eu încercam să mă mișc și nu puteam să fac nimic. A durat ceva pâna a trecut acea "criză„ așa le numesc eu. Deși am crezut că a trecut aceste terorizari nocturne au continuat în defavoarea mea. Am hotărât să nu le mai spun despre asta. Eu am avut primele crize de genul la 8 ani iar dupa 15 ani au început să fie mai frecvente, iar eu credeam că nu are cum să mi se întâmple din nou acest fenomen straniu care mă facea să mă trezesc ca un om mort. Dupa această vârstă de 15 ani au început acele halucinații auditive care mă faceau să cred că sunt nebun. Era o "criza în timpul somnului de amiază" era ceva nou. De fapt fiecare criză de acest fenomen venea cu ceva nou și straniu. Am hotărât să le spun părinților când am făcut 16 ani și nu m-au crezut crezând că visez am zis ca ei ca să nu le fac inimă rea deoarece nu ne permiteam sa mergem prin spitale să vedem ce putem face în privința asta. Am lasat-o baltă. Din 2017 luna august consumam foarte mult suc cola și dormeam foarte târziu și mi se întampla seara de seara timp de o luna nu știam ce să mai fac atunci, au inceput si dureri in piept și credeam ca am murit si ca fac infarct. Eu cautand pe net am gasit in sugestii ca as avea epilepsie nocturnă, le-am spus părinților că trebuie sa facem ceva, am fost la medicul de familie și am cerut un bilet de trimitere la un neurolog care mi-a pus diagnosticul „tulburari de somn paroxohistice nocturne" și a zis că nu e cazul de medicatie epileptică. Revin la medic dupa 3 luni și imi spune că eu ar trebui sș încep un tratament epileptic pentru bebeluși, gen un experiment ciudat ce nu isi avea rostul asa ca am refuzat. Am fost la un al 2 lea medic neurolog care mi-a zis ca nu are cum să am epilepsie dar ceea ce am eu se cheama parosomnie și se tratează prin sistemul nervos tot cu tratament. Ceea ce nu mi-a convenit așa ca am hotărât să vin la Bucuresti unde am gasit medici buni care m-au ajutat să depasesc aceste terorizari nocturne prin diagnosticare corecta. Am facut un EEG DE SOMN, EEG HOLDER 48 ORE, EMG ceea ce au fost bune iar diagnosticul a fost tulburari de somn si stare anxiaosă puternică. Aici era o echipa de 7 medici neurologi si psihiatri renumiti ce mi-au facut un program zilnic ce trebuie respectat, am luat calciu zilnic și magneziu, medicamentul bienplus și dormitul la ora fixa dar și interzicerea bauturilor carbogazoase, orice are legatura cu culoare maro/ negru foarte mult sport dar și consiliere psihica deoarece eram stresat pe aceasta. Medicii mi-au confirmat ca aceasta tulburare este diagnosticul meu și ca trebuie sa il accept să il inteleg și sa respect programul dat de ei. In momentul de fata suntem în 18.12. 2019 eu nu am mai avut o criză de genul de 6 luni. În orice caz sunt bine și mulțumesc celor care m-au ajutat si mi-au facut viata mai linistita și fara aceasta teroare ce imi fura noptile! Nu reuseam sa inchid ochii de frica deoarece mi se intampla de mai multe ori! Cei care se confrunta cu asta vi se mai intampla cum sunteti oameni buni? Exista unele persoane care sufera de boli precum catalepsia si Narcolepsia boli ale somnului. Intrebarea mea este ma sunt și alte persoane pe aici carora li se întâmpla asta?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook