Nu stiu de ce noi confundam patriotismul cu mandria. E pacat ca am umplut ziua asta cu declaratii false de mandrie pentru o tara injosita...
Iubesc romania.Ma bucur cand aflu ceva bun pentru noi ca popor si pentru tara. Incepe sa-mi bata inima de fiecare data cand vad la televizor sau pe youtube ca mai sunt unii care stiu ca existam. Ma umplu de bucurie de fiecare data cand vad steagul ridicat in fata institutiilor si in fiecare dimineata auzind imnul in scoala.
In acelasi timp insa ma enervez cand vad cum ne fac unii de ras si cum isi bat joc de propria natiune, si cu rusine recunosc ca nu-mi vine usor sa declar ca sunt romanca. Cu rusine recunosc ca suntem poporul cel mai binecuvantat de Dumnezeu si in acelasi timp cel mai nesimtit, si ca am reusit sa ne batem joc de pamantul asta cum putini ar fi putut. Cu rusine recunosc ca nu am de gand sa mai stau pe pamantul asta nici o secunda dupa ce termin liceul.
Asta nu inseamna ca nu iubesc Romania, ca nu-i doresc binele si ca nu lupt pentru el, ca nu ma implic pe cat de mult posibil.Azi insa nu pot spune sincer la multi ani, Romania, fiindca n-as vrea sa vad ca involuam in aceeasi maniera in care am facut-o ultimii 8 ani.Dar poate odata, poate candva... poate curand am sa pot...
La multi multi multi ani!
Da!
Da, sunt!
Cu bune, cu rele, este a noastra si trebuie sa o apreciem
cισcσℓαтαﺕαєяαтα întreabă: