Mă gândesc eventual la o oarecare admirație a eului liric atât față de mulțimea sentimentelor și trăirilor pe care pădurea le deține sau le impune/insuflă/inspiră, cât și față de complexitatea elementelor ce o alcătuiesc și care au diferite semnificații. Poate e vorba chiar de o venerare a pădurii sau a naturii.