La varsta de 13 ani am cuoscut un baiat care in cele din urma a devenit primul iubit al meu si parea destul de ok dar o data m-a invitat pe la un prieten de al lui iar eu am acceptat. Cei doi au cam baut iar eu nu mi.am dat seama de situatie, prietenul lui a plecat iar noi am ramas singuri si a vrut sa se culce cu mine dar eu nu si am reusit sa scap de el fara sa imi faca ceea ce isi propusase. Au trecut doi ani de zile fara ca eu sa mai vorbesc cu cineva rupsasem legatura cu toti eram un robot scoala-banca/incuiata in camera mea si cam atat. Nu am vorbit cu nimeni despre asta, am fost la psiholog fara ca parintii mei sa stie de ce voiam sa merg la el, dar in vreo 10 sedinte nu am putut sa ii spun niciodata asta si mereu ziceam alt subiect. Acum un an si ceva am cunoscut un baiat care chiar e diferit si ma iubeste dar la inceput nu ma putea intelege de ce imi era teama de el si nu il lasam sa se aproprie de mine desi la telefon vorbeam asa deschis cu el si intr-o seara i-am povestit totul. Era bucuros ca l-am acceptat sa fim impreuna si toata seara m-a tinut in brate am adormit pentru prima data impreuna. De atunci nu mi-a propus niciodata sa facem ceva desi are 17 ani si eu 16. De la inceput i-am zis ca nu vreau sa ma grabesc si ca imi e frica sa fac sex.
Totul a fost si e ok dar de ceva timp in coace imi reamintesc mereu prin ce am trecut atunci cu nenorocitul ala imi e din nou teama de oameni si de tot ceea ce ma inconjoara nu stiu cum pot sa fac sa trec peste. La un miment dat credeam ca daca s-ar intampla as scapa de frica asta dar nu mi se mai pare o idee asa buna. Ajutati-ma cu un sfat daca ati fi in locul meu ce atii face? Dati-mi un sfat va rog.

Totuși, la ce spui tu aici, doar un psiholog bun te poate ajuta. Din păcate, părinții (chiar dacă ar ști) nu au calificarea necesară și - oricât te-ar iubi, nu te-ar putea ajuta să scapi de fobia asta.

Eu cred ca prietenul tau de acum te va ajuta sa treci peste dar ai putina rabdare asta nu se va intampla peste noapte! Succes!

Deci... Daca stii ca parintii tai te inteleg si ai o relatie foarte buna cu ei spune-le daca nu du-te la un psiholog pentru ca el te-ar putea ajuta foarte mult. Nu o sa treaca totul peste noapte trebuie sa ai mare rabdare si sa dai si tu tot ce poti ca sa iti revii. Vorbeste din ce in ce tot mai deschis cu prietenul tau si ai sa vezi ca, chiar daca iti va vorbii prin chestii marunte ai sa vezi ca incetul cu incetul si alea vor conta foarte mult. Esti norocoasa totusi ca nu ai patit mai rau mai ales la varsta aceea. Continua sa mergi la psiholog sau sa vorbesti cu prietenul tau si incearca sa nu te mai gandesti la ce a fost VIATA MERGE INAINTE, asta iti va fi o lectie foarte importanta cred eu. Daca eu as fi fost in locul tau sincer dupa un timp i-as fi povestit mamei mele iar ea ar fi stiut sa ma ajute. Ai sa vezi ca daca nu te vei mai gandi la ce a fost fara sa iti dai seama iti vei reveni.
Bafta :3

Un sfat? Povesteste-le parintilor tai tot. Ei te vor sustine si te vor ajuta sa treci peste.
Toturi...la 13 ani? Cred ca nici nu iti venise menstruatia. In mare parte este vina ta ca ai calcat in acel apartament.

Pai depinde de parintii tai.tu cum crezi ca ar reactiona daca ar afla ca fiica lor a fost oblicata sa faca ceea ce a facut.sigur ar fi un scandal monstros, dar, eu iti spun mai bine ca ei sa stie.si cred ca si prietenul tau poate sa inteleaga asta cand vei fi tu pregatita va fi ok