M-am mutat la prietenul meu și chestia e ca regret și vreau înapoi la ai mei.I-am spus mamei ce am pe suflet și ea prima data a zis ca nu ma primește apoi când am insistat și i-am explicat concret ce am avut de zis, a zis maica-mea ca cică nu e păcat de prietenul tău ca s-a sacrificat pentru tine sa se mute cu tine(el a venit din Italia special pentru mine), ca e băiat bun etc.Adevarul asta e dar oricât l-aș iubi pe prietenul meu parca tot la ai mei ma simt bine.Chiar nu știu ce sa fac.Ma puteți ajuta cu un sfat? Am 18 ani.

Nu spui motivul pentru care regreti asta. E clar ca nu-l iubesti, altfel ai fi stat cu el. Sau esti prea dependentă de mamă.

Vrei sa imbatranesti langa ei?

Cat timp ai stat impreuna cu prietenul tau? Adica sa locuiti impreuna?

Dacă părinții nu te primesc înapoi va trebui să te descurci singură, mai ales că ești majoră.

De ce sa regreti? Ca stai zi de zi cu el si e cel mai frumos moment.

Ce ai putea sa faci, este sa inveti o valoroasa lectie de viata. Stii vorba aia "nu se poate si cu... si cu sufletul in rai".

Pai din ce privință nu te simti bine lângă prietenul tău? Si eu m-am mutat cu prietenul meu la 18 ani jumate, în alt oraș, si chiar nu regret. Adică normal ca mi e dor de ai mei si de tot ce ne leagă de orașul natal, dar ma simt bine si aici. În primul rând trebuie sa găsești cauza care te face sa te simti asa. O fi doar chestia asta ca ai facut o schimbare si mai ai nevoie sa te obișnuiești? Sau e altceva la mijloc

Îți înțeleg supărarea. Mă gândesc că unica soluție ar fi să-i spui lui asta. Să vorbească cu părinții tăi. Dacă e omenos, te înțelege cu siguranță. Așa ar și trebui. Nu te mai supăra, spor îți doresc.