M-am saturat de singuratate...De câțiva ani nu am prieteni. Ne-am mutat din București intr-un sat de lângă Arad și nu m-am acomodat deloc cu colegii mei.In sat nu am pe nimeni.Iar unii din colegii mei sunt in anturaje(droguri, merg prin baruri/cluburi, asculta manele) chiar zilele astea am găsit o cutie de pastile contraceptive in toaleta fetelor.Nu am nimic în comun cu nimeni nu am de gand sa ma schimb pentru nimeni ca sa ma accepte in grupul lor ca doar eu raspund pentru ceea ce fac.De cate ori când încerc sa vorbesc cu cineva am impresia ca persoana respectiva si-a facut o părere proasta despre mine.A fost decizia mamei de a ne muta de aici pentru a-si reface viata (pentru ca nu am tată) și pentru a deschide o pensiune dar mi-am pierdut si tatăl vitreg. I-am spus ca nu sunt de acord sa ne mutam dar degeaba pentru ca eu sunt obligata sa fac ce vrea ea pana la 18 ani.Intr-un fel s-a gândit numai la fericirea ei pentru ca m-a adus în locul asta unde nu am pe nimeni.M-a izolat.Cand sunt in preajma multor persoane ma simt bine.Noaptea am ganduri urate de regret din alea depresive.Nu am zis ca vreau sa ma placa toată lumea.Macar o persoana daca ar fi vrut sa ma cunoască și pe mine și sa ma accepte asa cum sunt.Cu mama nu am o relație buna am încercat sa ma apropii de ea dar degeaba.Nu ma susține în nimic din ceea ce vreau sa fac.Singuratatea e urata și la tinerețe și la bătrânețe.Nu mai pot. Simt ca cedez psihic.

Dar de carte ce zici?
Ca numai de aia nu pomenesti...
De ce nu pui mana serios pe carte, sa inveti pe rupte, sa iei note foarte mari la scoala, impresionand profesorii si colegii, fiindca atunci toate fetele vor sa-ti fie prietene, toate te vor admira... si cine stie, poate si baietii vor vrea sa-ti fie prieteni.

Ce varsta ai?

Cum sa dai un oras mare pe viata la tara intr-o comuna in Arad eu nu as da viata de oras pe sat niciodata.cel mai bine mai asteapta 1 an apoi pleaca in lume si las-o pe mama ta in pace fa-ti o familie un iubit si ia viata in piept.cu mama ta nu vei avea nici o soarta acolo.

Esti copil, la varsta asta depinzi de parinti iar tu nu ai ce sa faci daca ai incercat imposibilul.
tot ce poti face e sa speri c-o sa fie desi nu o sa fie asa.))

Hei prieteni de obicei te trag în jos eu am renunțat tat de mult la ei când am avut o problema sa zicem ca din 20 miau fost 2 prieteni adevărați cel care o sa te susțină mereu o sa fie mama ta indiferent cum crezi tu eu cu ai mei nu mam înghițit niciodată dar când am dat de probleme serioase ei au fost primi care au sărit sa ma ajute chiar dacă aveam alta impresie despre ei prieteni găsești peste tot dar de obicei sunt falși deci mai bine sa te fersti eu sincer nu știu de ce unele persoane sunt depresive cred ca dacă ați avea 10 la suta din problemele mele nați mai fi vi asta este o prostie cu depresie vene tăiate chesti din astea lasă-mi un fbk cv și o sa îți explic eu mai multe...

Buna! Imi pare rau de tine..Incearca sa mai vorbesti cu mama ta, spune-i ce ai gasit la baie, ce fel de oameni sunt colegii tai..As zice ca e mai bine sa ramai cum esti tu, sa nu te schimbi, poate iti gasesti totusi o prietena acolo... Daca mama ta te va intelege se vor schimba lucrurile in bine si nu va mai trebui sa infrunti imposibilul.
Sper ca te am ajutat!