pai ok. :-D
"Pe o foita scria
-Imi pare rau mamica mea-
Si fara ezitare
Deschide geamul si sare...
Da' n-a patit nimic,
Mai are mult de trait."
"la mintit
i-a dat papucii
dar ce mai conteaza?
ea e fericita acum
nici nu o intereseaza
ca el doar viseaza"
"ia spulberat visele
ia distrus lumea
a format oceane de lacrimi
dar noi l-am ajutat
si a inotat"
"Fara nimeni prin preajma
Nimeni care sa ma iubeasca
Simt ca sunt singura pe lume
Si nu mai pot avea
Incredere in nimeni."
"Am incercat sa uit
Dar nu pot uita
Departe sunt de
Tine si singura
Langa foc."
"eu iti fac surprize mii
dar tie nu iti pasa
dai cu pietre in mine
ma injuri ma bati
si cand eu sangerez si plang
ma arunci in pat
te iei de cap
te uiti la tine
si ti se face mila de mine
te duci spre geam
mai imi dai o privire
iti ceri scuze si apoi sari"
"Fluturi negri
Iti pare rau – o cruda minciuna.
Doar lacrimi rosii – ar mai conta?
Fluturi negri
Prea tarziu ca sa imi spuna
Ca va fi altfel, dar nu va fi candva
Sub umbrele de copaci, esti mai gol
Cum nici lemnul ce ma sufoca nu-i
Si negri fluturi mi-alinta ochii…
Nu-mi doream sa cazi in genunchi
In noroiul care ma impiedica mereu
Sa privesc culori in straluciri senine.
Acum e prea tarziu sa imi spui
Ca iti pare rau – nu mai ai cui…
Cel care mi-a nascut si totusi mi-a ucis
Si spirit, si inima, si dragoste, si vis"
"El statea trist si plangea
Nespus de mult o iubea
Ei nici macar nu-i pasa
El regreta…ea se distra."
"Totul imi parea un chin
Viata imi era un iad deplin
Asteptam un raspuns cu nerabdare
Ce se va intampla cu noi oare?"
"Frumoasa este viata si greu de suferit
Cand cineva iubeste si nu este iubit
Daca viata ti-a dat o cruda soarta
Mai bine renunti si lasi totul balta
Cazi in intuneric de pe un bloc inalt
Si astfel problemele ti le-ai rezolvat
Traind intr-o suferinta eterna ce s-a produs
Chiar pe la apus intr-o zi blestemata
Cand s-a nascut persoana ce nu te va iubi niciodata."
"
Sentimente aprinse
De tine stinse
Intr-o clipa a uitarii
Intr-o clipa a disperarii."
".Intr-un moment neasteptat
Timpu-n loc a stat
Lumea mea s-a prabusit
Am pierdut tot ce-am iubit."
"Acum stau si ma gandesc
Dar nu are nici un sens
Am facut tot ce-am putut
Dar tu…pur si simplu nu ai vrut."
-Aceste sunt poeziile mele preferate de pe emolari.com :-D
si acum cateva scrise de o prietena de a surorii mele :-D precizez pentru. ca nu cumva sa se spuna dupa ca am plagiat :-D
Prietenia noastra
Sa nu o dai uitarii
Kci a fost un vis frumos
Ink din timpul scolii
Doresc ca firul vieti tale
Sa curga bland si lin
J di el sa se-oglindeask
Cel mai frumos destin > <
ADIO-ti dau si nu uita
K in zadar vei incerk
Sa cuceresti c ai pierdut
Atunci cand minte nu ai avut
Pe baietii d azi
Sa-i aduni cu sacu`
J asa impaketati
Sa-i trimiti la draq`
Iubirea sufleteask
In veci sa nu t ajunga
Sa-ti fie scurt nekzul
J fericirea lunga
Din tot ce-i mai frumos p lume
Din tot c omul si-ar dori
Eu iti doresc succes in toate
J fericire zi d zi > <
cand valurile vietii
T vor lovi necrutator
Fii stank cea mai tare
Kci totu`i trektor :*
Deskide ochii mari spre viata
Ia tot c ti s cuvine
Intinde mana doar acelora
C sunt la fel ca tine
"Dak vr sa fii iubita
Fii cuminte si cinstita
Cumintenia si cinstetea
Fac mai mult ca frumusetea"
Iti doresc ca-n klea ta
in curand sa intalnesti
P klea primaverii
Idealul ce-l doresti :X
Povestea mea
M-am nascut undeva in Timisoara
Si fac versuri desi nu ma cunoaste toata tara
Nu vreau sa-mi critic orasul in care locuiesc
Dar asta e viata de rahat pe care o traiesc
Ascult radio,se intrerupe ca un accident s-a-ntamplat
Unu cu masin aca dobitocul in Bega a intrat
Iar a venit politia la mine in bloc
K vecinii unu de altu n-au loc
Iar am auzit de proclamatia d acum cativa ani
Iar vad protestanti la prefectura ca n-au bani
Profi ce au studii mai multe ca un presedint
Imi spun ca ministerul invatamantului ii minte
Da pe noi cine D-zeu ne mai asculta
Profii ca suntem si noi copii uita
In puii mei,ma pis pe legea de doi bani
Pe profii ce au peste 50 de ani
Vreau libertate…
Si zice-ti ca n-am dreptate
Merg la un meci,ma iau aia la bataie
Batele de spatele meu le indoaie
Ce sa zic,nu mai am cuvinte
Nu mai am loc de astia fara minte
Bagami-as fitele in actiune
Ca ce vorbesc eu aci nu is glume
In secolul 21 traim
Dar numai D-zeu stie cand murim
Ca de ma duc la spital sa ma internez
Ajung la psihiatru ca pe loc scleerozez
Astia-n loc sa-mi dea pastile de boala
Imi dau droguri ce ma omoara
Ce doctori buni de aruncat la gunoi
Nu vor decat bani de la noi
Scot din mine ce n-ati mai auzit
Scot din mine fapte pe care le-am trait
Nu vreau bani,haine sau firme
Fani multi si mii de limuzine
Paparazzi pe urmele mele
Vorbe in ziar din ce in ce mai rele
Vreau pace,liniste si libertate
Vreau macar o noapte
Sa fie normala,fara batai
Capuri sparte si vanatai
Degeaba vb ca cine ma asculta
Pe la colturi de strada ma injura
Deci,inchei cu versul cu care am inceput :
Undeva-n Timisoara m-am nascut
Nu conteaza tineretea
Kre e in zadar
Dar conteaza kractreul
Kre e f rar :X
Sfarsit
De ma asculti incearca a ma intelge
Si apoi da critici la adresa mea
Poate cu altcineva iti merge
Dar mi nu-mi pasa parerea ta
Nu stiu cum sa incep ca toate dor
Dar stiu ca stand in dormitor
Am observat privind la ceas
Ca viata mi se duce pas cu pas
Si fac versuri ca asta am in vene
E singurul lucru ce ma scapa de probleme
E fals ce iti spu,tu crezi ca te mint
Sunt sentimente pe care le simt
Cum sa iti explic ca sa-ntelegi
Tu ca si mine dupa libertate alergi
Te-ai intrebat de cate ori m-am pornit a pleca
Dar m-am intors innapoi in camera mea ?
Sa nu-mi fac ceea ce se numeste belele
Fug cat mai departe de ele
Imi suna telu` dar il inchid
Petru ca acum asta simt
Sa fiu singur doar cu persoana mea
A ma intelege vreodata nu vei putea
E un inger dar detalii nu mai dau
Vrea macar ultimul pahar sa il beau
E starea mea de melancolie
Versuri am facut o mie
Si-mi lacimeaza ochii,am ajuns sa nu mai vad
Tot ce ii in jurul meu sa nu mai suport
De-adorm ma gandesc maine ce va fi
Alte fetze si false bucurii
De-aia n-ascund si zic ce-mi trece prin cap
Nu pun punct ca nu s-a terminat
De vrei s-asculti ce stare am
Mai bine te arunci pe geam
Nu sunt happy ca cei ce ma inconjoara
Pe mine orice gand ma omoara
Asa sunt eu, de neschimbat
Gata,ce-a fost frumos s-a terminat !
Speranta
Stau in genunchi si ma gadnesc ce sa mai scriu
Am viciul meu,ganduri de a intra in sicriu
Ai mei vad ca nu mai sunt ca la inceput
Prea multe fapte mau doborat
De la scandal de strada am ajuns a scrie
Gandurile ce-mi trec prin cap.o mie
Imi plang singur(a) de mila si privesc cum arde tigara
Eu stau in intuneric dar in geam imi bate vara
Cei ce au incercat a ma aschimba
Au ramas plangand in urma mea
Vreau sa fiu ceea ce nu pot fi
Vreau sa ajung de neinvins
Dar lacrimile de sange nu le pot opri
Marea teama m-a cuprins
De-aia pun pe foaie cate un vers
Si apoi zbor cu gandul departe
Din viata mea multe am inteles
Ma apropii cu pasi grabiti spre moarte
Ma credeam in basme,nu stiam ce ii aia realitate
Pana mi s-a spus : trezeste-te ca nu`s desene animate !
Am incercat sa ma arunc in gol crezand
Ca am aripi si-s nemuritor
Hei,era un simplu gand
Ce mi-a trecut prin cap stand in dormitor
Visez cu ochii deschisi dar ce nici eu nu stiu
In camera mea unde totu-i pustiu
Dar tot ce stiu e ca in mintea mea
Singura scapare este moartea
De ma ajuta cu ceva nu mi-e rusine s-o spun
Ca-n bratele mortii am sa ma pun
Nu intelegi,nici eu nu stiu a-ti explica
Versurile astea-s trairi din viata mea
De ma asculti nu ma critica
La fel poate e si viata ta
Sper sa-ti placa :-)
Buna
Uite aici niste poezii superbe :-x
"Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i repetate.
Sa te imbratisez cu coastele-as fi vrut."
Nichita Stanescu - "Imbratisarea"
ce pură îmi apare gura ta
supus stă roşul ca un palid vin
cum sub un strai de cristalin avea
un ghimpe planta fără de venin
cum somnul pentru vise e făcut
sângele tău păstrează urme sfinte
din gândurile mele din trecut
de care nu-mi voi mai aduce-aminte
Constanta Buzea - Ioana
"te iubesc sfidand clipa zarind ziua
visand un timp inexistent
te iubesc sfios si grav cum uiti
tampla ta pe umarul meu
te iubesc acum
ieri maine nu exista
sufletul meu doarme treaz"
Constanta Buzea - numele rapit ( e un fragment din poezie)
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
Descântec de ploaie
de Ana Blandiana
Spune-mi sincer. EU?
Eu să fi fost acela pe care l-ai iubit?
Pune mâna pe inimă - nu aici, dincolo!
Aşa. Şi acum spune-mi,
Eu să fi fost?
Mi se pare că greşim.
Greşim amândoi, amar.
Tu că ai spus-o,
Eu că am crezut-o.
Ne-am iubit? Poate...
Dacă unul nu e nebun,
Celălalt e mincinos.
Să fi iubit eu? Poate...
Să fi iubit tu? Cine ştie?
Să ne fi iubit amândoi?
Numai Dumnezeu ştie,
Dar El nu prea există.
Vai, vinul dragostei în beau doi,
Dar se îmbată numai unul.
Unul câte unul,
Aşa cum merg ocnaşii
Cu ghiuleaua de plumb la picioare.
Să nu spui că-s aspru. Nu.
Dacă m-ai iubit într-adevăr,
În curând vei uita.
Şi atunci va veni rândul meu
Pentru o dragoste pătimaşă
O dragoste fără margini,
Dragoste de adolescent.
De bătrân.
De copil.
Dragoste până în pânzele albe.
Până la prăpastie.
Până la sfârşit.
O dragoste... pe care,
Dacă te-oi fi iubit vreodată,
N-ar fi trebuit să ţi-o dau!
Floarea magică, Menalaos Ludemis.
Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
percepi din depãrtare, cum vocea mea se scurge.
De parcã ochii tãi ar fi orbiti de-o razã,
iar un sãrut de parcã pe-o viatã ti-ar ajunge.
Cum sufletu-mi, iubito, se aflã pretutindeni,
apari din mii de lucruri ce-mi apartin doar mie.
O, fluturas din visuri, suspinul vietii mele,
încapi doar în cuvîntul captiv: melancolie.
Si te iubesc cînd taci, de parcã-ai fi departe,
parcã ai fi mirajul ce în luminã piere.
Tu mã auzi din hãuri, cum vocea mea dispare.
Mã lasã sã mã mistui. Mai mult ce as mai cere?
Si lasã-mã, iubito, sã-ti spun tot prin tãcerea
împlinitã ca inelul, precum lumina clarã,
cã esti noapte cu astri ce rãtãcesc sub boltã.
Tãcerea ta-i a stelei din lumea selenarã.
Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
de parca-ai fi departe, de-o vesnicie moartã.
Si-atunce ne-ar ajunge o vorbã doar, un zîmbet,
povestea mea de suflet, poveste-adevãratã.
Pablo Neruda- Poemul XV
Octavian Paler - Avem Timp
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit
De sus din cerul cenuşiu
O ploaie pe pământ coboară
Iar într-o inimă ce-o ştiu
Tristeţea a-nceput s-apară.
Doar zgomotul făcut de vânt
Îmi mai răsună-n minte
Dar totuşi... ultimul cuvânt
Abia mi-l mai aduc aminte.
E trist tot ce s-a întâmplat
Şi inima în mine plânge
Păcat că tu te-ai săturat
Şi-iubirea mea nu-ţi mai ajunge...
Eram atât de fericiţi
Să mergem împreună
Asemenea a doi iubiţi
Sub farmecul de lună.
Iar nopţile ce au trecut
Alăturea de tine
Şi dragostea ce am avut
Ar fii putut rămăne,
Dar sunetul pe ploaie trist
Bătut-a în fereastră
Şi noi atunci ne-am despărţit
Lăsând în urmă ce-am iubit o
viaţă...
PENTRU TINE
Eu am crezut si chiar mai cred
Ca dragostea este in lume.
Ma tot sucesc, vreau sa-nteleg
De-s potrivit eu pentru tine.
Poate-n zadar incerc si dau
Dar asta vreau acum sa fac,
Am gandurile ce nu stau
Nu stiu de-i bine eu sa tac.
Acum sau alta data, vine
Un timp propice pentru mine
Il simt dar nu-s sigur acum
Se pare ca este pe drum.
Intr-un final el va sosi
Acolo unde-i este locul
Iar fericirea va veni
Sa-ncerce ea sa-si faca jocul.
Ne trebuie iubire !
Tu, cu mine, oricine...
Ne trebuie iubire.
Putem sa fim si sa dam...
Curaj, sa nu asteptam !
De ce sa nu fim directi ?
De ce tu iar sa astepti ?
Hai sa fim noi ce suntem
Si viata iubirii sa dam !
Minunata-i iubirea
Ea stie si ne stie,
Aduce amintirea...
Cu mine si cu tine.
Eu cred c-a venit la noi
Acum hotaram in doi
Sa implinim ce-am dorit...
Sa iubim ... la infinit !
a bei otrava noptii, din ochii ca pacatul,
Ce toarna peste simturi, al dorului belsug,
Cu patima pierzarii, ce a facut macatul
Sa ard-acum in noapte cu fosnete de rug.
Degeaba-i pocainta, e patima prea mare,
Si drumul se strecoara ca sarpele spre iad,
O floare plange-n frunze, pe vesteda carare,
Si lacrimile-s fluturi, in suflete ce cad.
In noapte, soapta gurii, pe pleoapa greu ma arde,
Si-n fosnetul de umbre, acuma zac pe branci,
Infiorata clipa, in intuneric sade,
S-asculte, cum sagalnic, iubirea-mi da porunci.
Se rasuceste timpul, gonind in vesnicie,
Cu sunete de clopot si nechezat de cai,
Ne calca instelate, ore de nebunie,
Si florile isi surpa, iubirile de mai
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...
Iti multumesc!
Dar cum? Ce s-a-ntamplat?
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atata timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramai pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti —
O! daca ne iubesti cu-adevarat —
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atat...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!
1. Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.
Cheama-i doamne inapoi,
Ca si-asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.
2. Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva,
Sa-i mai poti intarzia,
Sa o ia de la-nceput.
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.
In zilele albastre, voi aduna poteci,
Prin iarba ce e-mpunsa, de galbenele grane
Pe talpile setoase cu zilele tu treci,
Rupand prezentul nostru, in mari bucati de paine.
Tacerile le-oi tine ascunse sub obroc,
Iubirea prinsa-n mreje, cutremurat sa steie,
Ca manza inspumata ce a ramas pe loc,
Rupand din vesnicie, faptura ta femeie.
Sa urci prin labirintul ce se numeste viata,
Oprindu-te pe-aleea din nesfarsitul parc,
Si sarutarea calda si plina de dulceata,
S-o pun pe gura moale si pe-al sprancenei arc.
Sa dorm in vis cu tine, nobila mea zeita,
Sub luna care-n ramuri se scutura incet,
Umpland tacerea firii cu tulburea dorinta,
Cantata pe-nserata de bard si de poet.
Cad stelele-n somn, peste mine o ploaie,
Si cerul afara mai fulgera lin,
S-au strans ganduri moarte soptind prin odaie,
Si orbi pescarusii, in mine iar vin.
Amanta tacerilor calca usoara,
Iar doruri salbatic pe umeri ii plang,
Ea vine in somnu-mi, uitata sa moara,
Sub pleoapele care doar ingeri se sting,
Ii simt rasuflarea de gat cum ma musca,
Cu pofta adanca, cu buzele moi,
Iar cerul din nouri, fulgerand ne impusca,
Cu flori de cires care plang peste noi.
E noaptea potop de senzatii divine,
Si zorile cad in genunchi hohotind,
Danseaza uitata, domnita din mine,
Cu doruri tacerea in pasi rascolind.
Doar tu dansezi in casa goala,
Pe muzica ce s-a oprit,
Si trupu-ti unduie din poala,
Din sanii grei si din buric.
Vazduhul gol, se infioara,
Sub pasul rozelor cand treci,
Si dorurile se rascoala,
Sub gura ta cu buze reci.
Eu te-am iubit ca pe-o regina,
Betii de roze si nectar,
Cand muzica suna-n surdina,
Printre peretii dati cu var,
Eu te-am iubit ca pe-o poveste
De care-acuma ai uitat,
De cand batut-ai in ferestre,
De cand pe usa ai intrat,
Si au ramas doar trandafirii,
Sa moara lenes in prezent,
Sub pasii florilor cand mirii,
Isi poarta sufletul absent.
Sper sa-ti placa
Am selectat din preferatele mele
Te pup
Buna
Uite aici niste poezii superbe :-x
"Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i repetate.
Sa te imbratisez cu coastele-as fi vrut."
Nichita Stanescu - "Imbratisarea"
ce pură îmi apare gura ta
supus stă roşul ca un palid vin
cum sub un strai de cristalin avea
un ghimpe planta fără de venin
cum somnul pentru vise e făcut
sângele tău păstrează urme sfinte
din gândurile mele din trecut
de care nu-mi voi mai aduce-aminte
Constanta Buzea - Ioana
"te iubesc sfidand clipa zarind ziua
visand un timp inexistent
te iubesc sfios si grav cum uiti
tampla ta pe umarul meu
te iubesc acum
ieri maine nu exista
sufletul meu doarme treaz"
Constanta Buzea - numele rapit ( e un fragment din poezie)
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
Descântec de ploaie
de Ana Blandiana
Spune-mi sincer. EU?
Eu să fi fost acela pe care l-ai iubit?
Pune mâna pe inimă - nu aici, dincolo!
Aşa. Şi acum spune-mi,
Eu să fi fost?
Mi se pare că greşim.
Greşim amândoi, amar.
Tu că ai spus-o,
Eu că am crezut-o.
Ne-am iubit? Poate...
Dacă unul nu e nebun,
Celălalt e mincinos.
Să fi iubit eu? Poate...
Să fi iubit tu? Cine ştie?
Să ne fi iubit amândoi?
Numai Dumnezeu ştie,
Dar El nu prea există.
Vai, vinul dragostei în beau doi,
Dar se îmbată numai unul.
Unul câte unul,
Aşa cum merg ocnaşii
Cu ghiuleaua de plumb la picioare.
Să nu spui că-s aspru. Nu.
Dacă m-ai iubit într-adevăr,
În curând vei uita.
Şi atunci va veni rândul meu
Pentru o dragoste pătimaşă
O dragoste fără margini,
Dragoste de adolescent.
De bătrân.
De copil.
Dragoste până în pânzele albe.
Până la prăpastie.
Până la sfârşit.
O dragoste... pe care,
Dacă te-oi fi iubit vreodată,
N-ar fi trebuit să ţi-o dau!
Floarea magică, Menalaos Ludemis.
Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
percepi din depãrtare, cum vocea mea se scurge.
De parcã ochii tãi ar fi orbiti de-o razã,
iar un sãrut de parcã pe-o viatã ti-ar ajunge.
Cum sufletu-mi, iubito, se aflã pretutindeni,
apari din mii de lucruri ce-mi apartin doar mie.
O, fluturas din visuri, suspinul vietii mele,
încapi doar în cuvîntul captiv: melancolie.
Si te iubesc cînd taci, de parcã-ai fi departe,
parcã ai fi mirajul ce în luminã piere.
Tu mã auzi din hãuri, cum vocea mea dispare.
Mã lasã sã mã mistui. Mai mult ce as mai cere?
Si lasã-mã, iubito, sã-ti spun tot prin tãcerea
împlinitã ca inelul, precum lumina clarã,
cã esti noapte cu astri ce rãtãcesc sub boltã.
Tãcerea ta-i a stelei din lumea selenarã.
Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
de parca-ai fi departe, de-o vesnicie moartã.
Si-atunce ne-ar ajunge o vorbã doar, un zîmbet,
povestea mea de suflet, poveste-adevãratã.
Pablo Neruda- Poemul XV
Octavian Paler - Avem Timp
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit
De sus din cerul cenuşiu
O ploaie pe pământ coboară
Iar într-o inimă ce-o ştiu
Tristeţea a-nceput s-apară.
Doar zgomotul făcut de vânt
Îmi mai răsună-n minte
Dar totuşi... ultimul cuvânt
Abia mi-l mai aduc aminte.
E trist tot ce s-a întâmplat
Şi inima în mine plânge
Păcat că tu te-ai săturat
Şi-iubirea mea nu-ţi mai ajunge...
Eram atât de fericiţi
Să mergem împreună
Asemenea a doi iubiţi
Sub farmecul de lună.
Iar nopţile ce au trecut
Alăturea de tine
Şi dragostea ce am avut
Ar fii putut rămăne,
Dar sunetul pe ploaie trist
Bătut-a în fereastră
Şi noi atunci ne-am despărţit
Lăsând în urmă ce-am iubit o
viaţă...
PENTRU TINE
Eu am crezut si chiar mai cred
Ca dragostea este in lume.
Ma tot sucesc, vreau sa-nteleg
De-s potrivit eu pentru tine.
Poate-n zadar incerc si dau
Dar asta vreau acum sa fac,
Am gandurile ce nu stau
Nu stiu de-i bine eu sa tac.
Acum sau alta data, vine
Un timp propice pentru mine
Il simt dar nu-s sigur acum
Se pare ca este pe drum.
Intr-un final el va sosi
Acolo unde-i este locul
Iar fericirea va veni
Sa-ncerce ea sa-si faca jocul.
Ne trebuie iubire !
Tu, cu mine, oricine...
Ne trebuie iubire.
Putem sa fim si sa dam...
Curaj, sa nu asteptam !
De ce sa nu fim directi ?
De ce tu iar sa astepti ?
Hai sa fim noi ce suntem
Si viata iubirii sa dam !
Minunata-i iubirea
Ea stie si ne stie,
Aduce amintirea...
Cu mine si cu tine.
Eu cred c-a venit la noi
Acum hotaram in doi
Sa implinim ce-am dorit...
Sa iubim ... la infinit !
a bei otrava noptii, din ochii ca pacatul,
Ce toarna peste simturi, al dorului belsug,
Cu patima pierzarii, ce a facut macatul
Sa ard-acum in noapte cu fosnete de rug.
Degeaba-i pocainta, e patima prea mare,
Si drumul se strecoara ca sarpele spre iad,
O floare plange-n frunze, pe vesteda carare,
Si lacrimile-s fluturi, in suflete ce cad.
In noapte, soapta gurii, pe pleoapa greu ma arde,
Si-n fosnetul de umbre, acuma zac pe branci,
Infiorata clipa, in intuneric sade,
S-asculte, cum sagalnic, iubirea-mi da porunci.
Se rasuceste timpul, gonind in vesnicie,
Cu sunete de clopot si nechezat de cai,
Ne calca instelate, ore de nebunie,
Si florile isi surpa, iubirile de mai
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...
Iti multumesc!
Dar cum? Ce s-a-ntamplat?
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atata timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramai pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti —
O! daca ne iubesti cu-adevarat —
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atat...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!
1. Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.
Cheama-i doamne inapoi,
Ca si-asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.
2. Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva,
Sa-i mai poti intarzia,
Sa o ia de la-nceput.
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.
In zilele albastre, voi aduna poteci,
Prin iarba ce e-mpunsa, de galbenele grane
Pe talpile setoase cu zilele tu treci,
Rupand prezentul nostru, in mari bucati de paine.
Tacerile le-oi tine ascunse sub obroc,
Iubirea prinsa-n mreje, cutremurat sa steie,
Ca manza inspumata ce a ramas pe loc,
Rupand din vesnicie, faptura ta femeie.
Sa urci prin labirintul ce se numeste viata,
Oprindu-te pe-aleea din nesfarsitul parc,
Si sarutarea calda si plina de dulceata,
S-o pun pe gura moale si pe-al sprancenei arc.
Sa dorm in vis cu tine, nobila mea zeita,
Sub luna care-n ramuri se scutura incet,
Umpland tacerea firii cu tulburea dorinta,
Cantata pe-nserata de bard si de poet.
Cad stelele-n somn, peste mine o ploaie,
Si cerul afara mai fulgera lin,
S-au strans ganduri moarte soptind prin odaie,
Si orbi pescarusii, in mine iar vin.
Amanta tacerilor calca usoara,
Iar doruri salbatic pe umeri ii plang,
Ea vine in somnu-mi, uitata sa moara,
Sub pleoapele care doar ingeri se sting,
Ii simt rasuflarea de gat cum ma musca,
Cu pofta adanca, cu buzele moi,
Iar cerul din nouri, fulgerand ne impusca,
Cu flori de cires care plang peste noi.
E noaptea potop de senzatii divine,
Si zorile cad in genunchi hohotind,
Danseaza uitata, domnita din mine,
Cu doruri tacerea in pasi rascolind.
Doar tu dansezi in casa goala,
Pe muzica ce s-a oprit,
Si trupu-ti unduie din poala,
Din sanii grei si din buric.
Vazduhul gol, se infioara,
Sub pasul rozelor cand treci,
Si dorurile se rascoala,
Sub gura ta cu buze reci.
Eu te-am iubit ca pe-o regina,
Betii de roze si nectar,
Cand muzica suna-n surdina,
Printre peretii dati cu var,
Eu te-am iubit ca pe-o poveste
De care-acuma ai uitat,
De cand batut-ai in ferestre,
De cand pe usa ai intrat,
Si au ramas doar trandafirii,
Sa moara lenes in prezent,
Sub pasii florilor cand mirii,
Isi poarta sufletul absent.
Sper sa-ti placa
Am selectat din preferatele mele
Te pup
Buna
Uite aici niste poezii superbe :-x
"Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i repetate.
Sa te imbratisez cu coastele-as fi vrut."
Nichita Stanescu - "Imbratisarea"
ce pură îmi apare gura ta
supus stă roşul ca un palid vin
cum sub un strai de cristalin avea
un ghimpe planta fără de venin
cum somnul pentru vise e făcut
sângele tău păstrează urme sfinte
din gândurile mele din trecut
de care nu-mi voi mai aduce-aminte
Constanta Buzea - Ioana
"te iubesc sfidand clipa zarind ziua
visand un timp inexistent
te iubesc sfios si grav cum uiti
tampla ta pe umarul meu
te iubesc acum
ieri maine nu exista
sufletul meu doarme treaz"
Constanta Buzea - numele rapit ( e un fragment din poezie)
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
Descântec de ploaie
de Ana Blandiana
Spune-mi sincer. EU?
Eu să fi fost acela pe care l-ai iubit?
Pune mâna pe inimă - nu aici, dincolo!
Aşa. Şi acum spune-mi,
Eu să fi fost?
Mi se pare că greşim.
Greşim amândoi, amar.
Tu că ai spus-o,
Eu că am crezut-o.
Ne-am iubit? Poate...
Dacă unul nu e nebun,
Celălalt e mincinos.
Să fi iubit eu? Poate...
Să fi iubit tu? Cine ştie?
Să ne fi iubit amândoi?
Numai Dumnezeu ştie,
Dar El nu prea există.
Vai, vinul dragostei în beau doi,
Dar se îmbată numai unul.
Unul câte unul,
Aşa cum merg ocnaşii
Cu ghiuleaua de plumb la picioare.
Să nu spui că-s aspru. Nu.
Dacă m-ai iubit într-adevăr,
În curând vei uita.
Şi atunci va veni rândul meu
Pentru o dragoste pătimaşă
O dragoste fără margini,
Dragoste de adolescent.
De bătrân.
De copil.
Dragoste până în pânzele albe.
Până la prăpastie.
Până la sfârşit.
O dragoste... pe care,
Dacă te-oi fi iubit vreodată,
N-ar fi trebuit să ţi-o dau!
Floarea magică, Menalaos Ludemis.
Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
percepi din depãrtare, cum vocea mea se scurge.
De parcã ochii tãi ar fi orbiti de-o razã,
iar un sãrut de parcã pe-o viatã ti-ar ajunge.
Cum sufletu-mi, iubito, se aflã pretutindeni,
apari din mii de lucruri ce-mi apartin doar mie.
O, fluturas din visuri, suspinul vietii mele,
încapi doar în cuvîntul captiv: melancolie.
Si te iubesc cînd taci, de parcã-ai fi departe,
parcã ai fi mirajul ce în luminã piere.
Tu mã auzi din hãuri, cum vocea mea dispare.
Mã lasã sã mã mistui. Mai mult ce as mai cere?
Si lasã-mã, iubito, sã-ti spun tot prin tãcerea
împlinitã ca inelul, precum lumina clarã,
cã esti noapte cu astri ce rãtãcesc sub boltã.
Tãcerea ta-i a stelei din lumea selenarã.
Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
de parca-ai fi departe, de-o vesnicie moartã.
Si-atunce ne-ar ajunge o vorbã doar, un zîmbet,
povestea mea de suflet, poveste-adevãratã.
Pablo Neruda- Poemul XV
Octavian Paler - Avem Timp
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit
De sus din cerul cenuşiu
O ploaie pe pământ coboară
Iar într-o inimă ce-o ştiu
Tristeţea a-nceput s-apară.
Doar zgomotul făcut de vânt
Îmi mai răsună-n minte
Dar totuşi... ultimul cuvânt
Abia mi-l mai aduc aminte.
E trist tot ce s-a întâmplat
Şi inima în mine plânge
Păcat că tu te-ai săturat
Şi-iubirea mea nu-ţi mai ajunge...
Eram atât de fericiţi
Să mergem împreună
Asemenea a doi iubiţi
Sub farmecul de lună.
Iar nopţile ce au trecut
Alăturea de tine
Şi dragostea ce am avut
Ar fii putut rămăne,
Dar sunetul pe ploaie trist
Bătut-a în fereastră
Şi noi atunci ne-am despărţit
Lăsând în urmă ce-am iubit o
viaţă...
PENTRU TINE
Eu am crezut si chiar mai cred
Ca dragostea este in lume.
Ma tot sucesc, vreau sa-nteleg
De-s potrivit eu pentru tine.
Poate-n zadar incerc si dau
Dar asta vreau acum sa fac,
Am gandurile ce nu stau
Nu stiu de-i bine eu sa tac.
Acum sau alta data, vine
Un timp propice pentru mine
Il simt dar nu-s sigur acum
Se pare ca este pe drum.
Intr-un final el va sosi
Acolo unde-i este locul
Iar fericirea va veni
Sa-ncerce ea sa-si faca jocul.
Ne trebuie iubire !
Tu, cu mine, oricine...
Ne trebuie iubire.
Putem sa fim si sa dam...
Curaj, sa nu asteptam !
De ce sa nu fim directi ?
De ce tu iar sa astepti ?
Hai sa fim noi ce suntem
Si viata iubirii sa dam !
Minunata-i iubirea
Ea stie si ne stie,
Aduce amintirea...
Cu mine si cu tine.
Eu cred c-a venit la noi
Acum hotaram in doi
Sa implinim ce-am dorit...
Sa iubim ... la infinit !
a bei otrava noptii, din ochii ca pacatul,
Ce toarna peste simturi, al dorului belsug,
Cu patima pierzarii, ce a facut macatul
Sa ard-acum in noapte cu fosnete de rug.
Degeaba-i pocainta, e patima prea mare,
Si drumul se strecoara ca sarpele spre iad,
O floare plange-n frunze, pe vesteda carare,
Si lacrimile-s fluturi, in suflete ce cad.
In noapte, soapta gurii, pe pleoapa greu ma arde,
Si-n fosnetul de umbre, acuma zac pe branci,
Infiorata clipa, in intuneric sade,
S-asculte, cum sagalnic, iubirea-mi da porunci.
Se rasuceste timpul, gonind in vesnicie,
Cu sunete de clopot si nechezat de cai,
Ne calca instelate, ore de nebunie,
Si florile isi surpa, iubirile de mai
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...
Iti multumesc!
Dar cum? Ce s-a-ntamplat?
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atata timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramai pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti —
O! daca ne iubesti cu-adevarat —
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atat...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!
1. Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.
Cheama-i doamne inapoi,
Ca si-asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.
2. Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva,
Sa-i mai poti intarzia,
Sa o ia de la-nceput.
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.
In zilele albastre, voi aduna poteci,
Prin iarba ce e-mpunsa, de galbenele grane
Pe talpile setoase cu zilele tu treci,
Rupand prezentul nostru, in mari bucati de paine.
Tacerile le-oi tine ascunse sub obroc,
Iubirea prinsa-n mreje, cutremurat sa steie,
Ca manza inspumata ce a ramas pe loc,
Rupand din vesnicie, faptura ta femeie.
Sa urci prin labirintul ce se numeste viata,
Oprindu-te pe-aleea din nesfarsitul parc,
Si sarutarea calda si plina de dulceata,
S-o pun pe gura moale si pe-al sprancenei arc.
Sa dorm in vis cu tine, nobila mea zeita,
Sub luna care-n ramuri se scutura incet,
Umpland tacerea firii cu tulburea dorinta,
Cantata pe-nserata de bard si de poet.
Cad stelele-n somn, peste mine o ploaie,
Si cerul afara mai fulgera lin,
S-au strans ganduri moarte soptind prin odaie,
Si orbi pescarusii, in mine iar vin.
Amanta tacerilor calca usoara,
Iar doruri salbatic pe umeri ii plang,
Ea vine in somnu-mi, uitata sa moara,
Sub pleoapele care doar ingeri se sting,
Ii simt rasuflarea de gat cum ma musca,
Cu pofta adanca, cu buzele moi,
Iar cerul din nouri, fulgerand ne impusca,
Cu flori de cires care plang peste noi.
E noaptea potop de senzatii divine,
Si zorile cad in genunchi hohotind,
Danseaza uitata, domnita din mine,
Cu doruri tacerea in pasi rascolind.
Doar tu dansezi in casa goala,
Pe muzica ce s-a oprit,
Si trupu-ti unduie din poala,
Din sanii grei si din buric.
Vazduhul gol, se infioara,
Sub pasul rozelor cand treci,
Si dorurile se rascoala,
Sub gura ta cu buze reci.
Eu te-am iubit ca pe-o regina,
Betii de roze si nectar,
Cand muzica suna-n surdina,
Printre peretii dati cu var,
Eu te-am iubit ca pe-o poveste
De care-acuma ai uitat,
De cand batut-ai in ferestre,
De cand pe usa ai intrat,
Si au ramas doar trandafirii,
Sa moara lenes in prezent,
Sub pasii florilor cand mirii,
Isi poarta sufletul absent.
Sper sa-ti placa
Am selectat din preferatele mele
Te pup
Mi-e dor de mine
Cand copil eram,
Aveam zilele senine
Si nu sufeream.
Mi-e dor de mine
Cand eram fericita
Era asa de bine
Ca ma simteam iubita.
Mi-e dor de mine
Cand viata-mi era dulce,
Mi-e dor de zilele cu tine,
Dar poate ca va trece…
Adolescenta
de oana dragomir
Nu ne-am nascut decat odata
Si doar o viata ni s-a dat ca s-o traim,
Sa nu uiti tu iubito asta niciodata
Caci ne-am nascut pentru ca sa murim
Si-am aparut pe-acest pamant...plangand
Fara sa vrem si fara sa ne-ntrebe cineva
Iar cei ce ne-asteptau, ne-au asteptat ...razand,
Desi stiau c-o sa murim candva
Asa incat iubito, atunci cand ne vom stinge
Sa-i parasim pe toti cei dragi... razand
Pe toti acei ce-atuncea ne vor plange,
Pe cei care radeau cand ne-am nascut plangand
O inima si-un suflet ni s-a dat la inceput
Iar timpul s-a oprit lasand aripa
Deasupra noastra-atunci cand ne-am nascut,
Caci am urmat un sfat: traieste-ti clipa!
Sa nu lasam iubito durerea surda-a vietii
Sa ne raneasca inima cu-a sa prezenta,
Caci noi suntem simbolul tineretii
Si-acelui vis numit... ADOLESCENTA
Adolescenta, timpul marilor iubiri,
Eterne juraminte, rostite pe-nserat,
Cuvinte-nflacarate, ce au aprins priviri
Pe care noi iubito, inca nu le-am uitat
Saruturi patimase, ce se lasau furate,
Imbratisari duioase si toate care-au fost
Ma fac sa spun iubito, ca vietii capatate
Iubirea dintre noi i-a daruit un rost.
Si acest vis frumos ce-am inceput acum,
Ce n-are orizont, sfarsit sau batranete,
E pentru noi iubito un inceput de drum
Un drum ce are-un nume: a noastra tinerete.
Da, e un vis iubito, un vis de clipe sfinte
O floare de mimoza, o raza, o esenta,
M-am straduit o viata sa strang aste cuvinte
Si sa le dau un nume: eterna ADOLESCENTA.
Diorrus întreabă: