Titlul „Peste vârfuri" se regăseşte şi în primul vers al poeziei, şi face trimitere spre tema textului. Eul liric este îndurerat la gândul trecerii ireversibile a timpului; timpul nu ia în seamă această suferinţa, ci îşi continuă drumul „mai departe, mai departe" într-un ritm firesc, la fel ca trecerea lunii.
Titlul "Peste varfuri" exprima un loc nedefinit, abstract, in care teluricul se imbina cu celestul, sugerand starea de tristete a poetului, de nesiguranta, ilustrand un spatiu spiritual aflat intre viata si moarte. Titlul poate fi si o metafora pentru notiunea de timp, care, in conceptia lui Eminescu, este curgator ireversibil si nu poate fi identificat sau concretizat de catre omul efemer pe acest pamant.
Partea a doua am gasit-o si eu pe net) si ''peste varfuri'' ce este din punct de vedere morfologic?
"varfuri " este substantiv in genul neutru la plural, iar "peste" este un adverb de loc
Mersi:*
Peste virfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul suna.
Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemingiiet
Indulcind cu dor de moarte.
De ce taci, când fermecata
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vreodata?
VulpeaDinUmbra întreabă: