Sărac şi tânăr, Aladin
A îndrăgit-o pe Jasmin.
O "casă" şi-au întemeiat,
Chiar pe covorul fermecat.
Când nu s-a mai simţit iubit,
Duhul din lampă i-a-mplinit
Dorinţa, care l-a transpus
În noua stare... fi’nd sedus!
Povestea însă n-a sfârşit.
Pe Aladin cel părăsit,
Jasmin din nou l-a căutat,
’napoi iubirea şi-a luat.
Îndat’ pe gânduri a căzut...
Flăcăul, de când a văzut
Că totul pare complicat,
Duhul îşi cheamă ne-ncetat.
Dar nu mai este de găsit,
Duhul parşiv l-a părăsit!
Şi când, în taină s-a prelins,
EL lampa farmecată-a stins
croissant întreabă: