Ma atașez prea repede de oameni. In ultimul timp s-au petrecut atâtea schimbări in viata mea. In Aprilie mi-a murit o prietena buna intr-un accident de mașina, a urmat bacul si nu ma mai puteam concentra. Apoi admiterea la facultate,iar stres. Am schimbat orașul, casa, patul, colegii. Toate astea ma tulbura. Nu m-am acomodat. Sunt o persoana sensibilă si emotiva. Ma atașez foarte repede. Mi-e dor de câinele meu. Merg la 2’saptamani acasă pentru ca nu imi permite timpul. Mi-e dor de colegii din liceu. Mi-e dor sa fim iar toti la ore nu sa-i vad la un suc. M-am atașat de colege la facultate si 2 s-au retras iar acum urmează alta sa faca același lucru. Nu mai suport sa ma atașez de oameni. Simt un gol in suflet. Mi-e dor de casa si de colegii mei. Nu mai am chef sa-mi fac alți prieteni. Nu mai vreau sa pierd pe nimeni. Mi-e dor de prietena mea care a murit. Ce pot face sa fiu mai tare?
Mai indiferenta? Sa nu mai plâng din orice. Sa iau totul la misto. Sa fie oare si o frustrare din copilărie? Ca am avut părinții plecați in strainate si deși veneau destul de des acasă,ma atașam si învățam cu ei, iar atunci cand plecau simteam un gol imens. Ma simt singura, sunt foarte dificila de fel, am nevoie de foarte multă afecțiune. Vreau un sfat sa pot fi mai indiferenta, sa nu mai pun la suflet. Sa trec peste lucrurile astea minore

Buna, esti o persoana mai emotiva care a iesit de ceva timp din zona de confort, adica cum ai scris mai sus, totul este nou la tine.

Nu e problema ca te atasezi de oameni, este ceva normal si firesc, dar trebuie sa te atasezi intr-o anumita masura, nu lasa atasamentul tau sa devina o povara si un motiv de stres.

Ai putea foarte bine sa faci voluntariat, acolo vei cunoaste oameni noi de calitate care te vor ajuta si pe tine. ( Recomand Smurd, Ascor, mai gasesti pe net diverse alte asociatii la care poti face un bine si sa schimbi viitorul altor oameni in nevoie)

Alte persoane sunt la munca in afara, stau cate 2 in camera, lucreaza in frig, ploaie, conditii foarte grele si cate 60-70 ore pe sapt. si sunt la fel, fete tinere, multe cu scoala si cu facultate terminata in tara.

Dar stii ce? Nu se mai vaita atat, iau viata asa grea cum este si isi urmeaza planul si idealul, pentru ei sa stranga un banut sa isi cumpere un apartament in timp poate, sau altele...

Ia si seteaza-ti niste obiective clare, un plan de viitor cu viata ta, scrie pe hartie si fa pasi mici dar fa-i spre binele tau. Citeste si carti de dezvoltare personala, gasesti la Carturesti cate vrei. Alegi si tu ce e bun din ele, ce ti se potriveste si te ajuta.

Nu te descuraja, viata este deseori ca pe campul de lupta, poti sa fugi, sa plangi si sa te sperii si nu rezolvi nimic sau te adaptezi, cauti solutii si mergi cu capul sus inainte.

In viata toti gresim, unii sunt doborati si distrusi din cauza greselilor, altii in schimb invata ceva, merg mai departe si se dezvolta personal.

Tu din care categorii de oameni vrei sa faci parte?

Decizia iti apartine doar tine

E normal sa te simti asa in unele perioade ale vieti si te-ai si atasat de prieteni tai care au plecat.Nu e nimic rau ca simti tristete dar trebuie sa nu te lasi distrusa de ea si sa nu stai prea mult trista.Incearca sa "reinvii" legaturile cu fosti prieteni. Poti sa incepi sa meditezi 10 minute pe zi, sa citesti cat simti ca ii ok si ce carti iti place, fa sport dar nu prea greu si mult, mananca sanatos, dormi nimim 7 ore jumate, asculta muzica vesela si de relaxare si incearca sa iti mai faci si alti prieteni.Cred ca cel mai usor e sa gasesti persoane cu pasiuni comune, deci incearca.Succes si poti sa imi dai mesaj si dupa ce il vad raspund.