Probabil că mai sunt ceva sentimente, ceva tăciuni dar nu suficient ca să aprindă focul și nu-i vorba (doar) de iubire aici. El nu poate renunța la tine dar nici nu te poate ierta, nu mai poate avea încredere în tine; ești însă ca o rană care nu se închide și pe care simte nevoia s-o zgândăre din când în când. Iar tu te simți vinovată și ești un pic masochistă, consideri că meriți să fii pedepsită pentru ce i-ai făcut. De-aia nu vă rupeți definitiv unul de altul dar nu e sănătos, nu e iubire, nu MAI este iubire ci un fel de boală, obsesie, obișnuință care vă împiedică să treceți mai departe. Ar trebui să vă asumați eșecul acestei povești și să mergeți fiecare pe calea lui. Căutați-vă iubirea în altă parte, aici nu mai e nimic pentru voi.
De ce nu-l blochezi sa nu te mai caute deloc?
Nu crezi ca este nromal sa incetezi un asemenea control?
Chair nu vezi ca ia de proasta si-si bate joc de tine, cand si cum vrea el?
Chestia cu gresitul este relativa, atata vreme cat el te manipuleaza si face in asa fel incat sa te simti vinovata.
Sfatul meu, ca mama si femeie: da-i un sut in dos si cauat-ti unul serios si cu bun simt!