Ma confrunt cu o stare foarte ciudata.Nu am chef de absolut nimic și abia dacă ma pot duce pana la baie.
Când ma apuc de treaba ma doare capul,amețesc și îmi vine sa stau jos și nu este de acum. Am pus problema asta pe baza lenei dar deja se îngroașă gluma. Întotdeauna am fost o fire mai activa și nu puteam sa stau în loc, dar de un timp în coace sunt pur și simplu ca și leguma,nu pot sa dorm dar nici treaza nu sunt,nu ma pot duce sau pune sa fac ceva ca transpir, obosesc și simt nevoia sa ma întind.Stau toată ziua cu căștile în urechii și ascult muzica și îmi fac filme în cap, ma enervez când vorbește cineva cu mine și nu vreau a vad pe nimeni.Afara ma enervez și am senzația ca e prea aglomerat ca ma sufoca lumea și căldura,iar în casa ma plictisesc și nu am stare (dar nici sa ma ridic nu pot).Îmi mai vine uneori sa și plâng sau chiar sa îmi fac gânduri negre și nu îmi găsesc locul,simt ca nu o sa pot face niciodată nimic,ca nu este locul meu aici iar "fericirea" mea adică un moment în care sa ma simt bine durează doar o perioada scurta după care ma plictisesc,ma satur,ma gândesc iar la griji și stres și iar îmi revine starea.
Dacă va ajuta cu ceva va spun și problemele pe care le am: sunt stresata pe tema ca stau râu financiar,ca nu ma înțeleg cu ai mei,ca nu ma simt libera ci din contra sunt constrânsa de situație și nu pot sa fac ce vreau când vreau,plus ca sunt anxioasa și nu sunt ca toți ceilalți.
Ce poate sa fie?
Cum sa scap de starea asta și sa fiu vesela, împlinita și sa îmi găsesc locul?
Ordonare:
După relevanţă
Bună! Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțelegi este că nu ești singura care trece prin astfel de stări. Mă regăsesc aproape în fiecare rând pe care l-ai scris. Numai că la mine aceste stări s-au accentuat în urma unei depresii care a început în 2014 și care încă își face simțită prezența uneori. Eu am refuzat ajutorul unui psiholog, pentru că eu însămi mă pot ajuta cel mai bine, încercând să depășesc aceste stări, luptându-mă cu ele prin metode proprii și încercând să îmi ocup mintea cu alte lucruri. Singurul sfat pe care pot să ți-l dau este să nu te izolezi între patru pereți asa cum am făcut-o eu la început. Ai impresia că este mai comod să stai și să nu interacționezi cu nimeni, dar acest obicei îți omoară încet, încet dorința de fi activă în plan social și nu numai.
De patru ani mă lupt cu anumite stări depresive care îmi mai dau târcoale, dar nu mă las pradă lor orice s-ar întâmpla. Bineînțeles, dacă simți că toate acestea te copleșesc, poți apela la un psiholog, te asigur că nu este nicio rușine precum cred unii oameni limitați. Eu am găsit resurse în mine de a le depăși, dar nu înseamnă ceea ce am aplicat pentru mine ți se potrivește ție, fiecare persoană este diferită, asta o știi și tu.
Răspunde
Răspunde 
Păi dacă stai toată ziua pe tel cu căștiile în urechi de aia te simți așa. Ieși afară, fă treabă.
Pai asta e problema.Eu am fost mereu o persoana activa dar de o vreme nu am puterea de a ma ridica de a face ceva, ma simt obosita cand ma ridic sa fac ceva, am senzatia ca ma dor doate, ma iau transpiratiile si sunt molesita.De multe ori m-am fortat sa fac ceva, sa muncesc ceva si toate le-am facut pe dos, le-am scapat, spart si m-au luat crize de nervi.
Am o stare in care ma simt fara chef si daca ma fortez totusi sa fac ceva nu imi sta minte acolo sau le fac pe dos.E ceva involuntar ca iti dai seama ca nu imi place stare in care sunt avand in vedere ca am fost o persoana activa mereu.De asta imi si pun un semn de intrebare si ma ingrijorez.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
