Si eu m-a simtit la fel. Nu am avut chef de viata, pur si simplu. Am crezut ca nu ajut cu nimic lumea asta. Dar, in opinia mea, sunt doua cauze, care difera de la om la om:
1. Perioada pubertatii la adolescenti: Perioada asta e perioada care il face pe om, e perioada in care are de trecut praguri inalte, dar bineinteles ca, pe parcursul acestui drum, pot aparea si multe alteratii. Emotiile adolescentilor sunt in continua schimbare si incep sa isi puna noi intrebari. Despre tot ce ii inconjoara, evident si despre ei insusi, iar atunci de obicei ajung la concluzia ca nu isi cunosc sinele. Atunci pot incepe sa dezvolte sentimente de singuratate, uneori chiar si depresie (depinde si de anturajul de acasa si de la scoala). Aceste sentimente se transforma in plictiseala si nepasare fata de orice lucru pe care il faci.
In cazul asta, ar trebui in primul rand sa iti dai seama de acest fapt si sa incepi sa iei masuri. De exemplu, ai putea incepe sa practici un sport sau sa iesi mai des in oras sau sa te joci un joc pe pc. Incearca sa faci lucruri noi in fiecare zi pentru ca viata sa ti se para mai distractiva.
2. Ai terminat scoala, liceul, poate chiar si facultatea. Poate esti un adult, in adevaratul sens al cuvantului. Sau poate ca nu. Unde vreau sa ajung e ca poate viata ti se pare plictisitoare daca nu ai niciun obiectiv in ea. De exemplu, sa mergi intr-o tara straina, sa fii impreuna cu o fata cu bun simt si pe placul tau sau sa te angajezi unde ai visat toata viata. In momentul in care nu ai niciun obiectiv pentru viitor, automat vei avea impresia ca 'nimic nu mai are sens'. Pana la urma viata e o serie de experiente noi si obiective indeplinite. Daca nu ti-o traiesti, totul e degeaba.
Deci, in functie de ce varsta ai, incearca sa iti propui niste obiective pentru viitor (unele mai posibile decat altele), iar pe parcursul vietii incearca sa le indeplinesti. Si chiar daca nu se va intampla, nu strica putina motivatie.
In primul rand vietile noastre nu au legatura cu o rezolvare a situatiei tale. Dar daca intrebarea ta era asa... atunci : viata mea e asa cum o fac, in asteptare. Si incerc sa schimb asta mereu. Si reusesc. Dupa iar intervine ceva, o noua dorinta si o indeplinesc. Apoi alta si tot asa. Incerc sa scap de dorinte
Toata lumea cred ca mai are ganduri din astea, e genu de moment cand e cazu sa incepi o activitate noua: iti iei un job, te inscrii intr-un grup de pictura/teatru/muzica etc., te duci la sala etc. Ocupa-ti timpul cu o activitate noua si n-o sa te mai simti asa
Crisww întreabă: