Ma simt ca un cry baby at the moment, dar chiar simt nevoia sa fac asta, sincer, chiar nu mai suport si sunt extrem de derutata. Simt nevoia sa spun asta cuiva, cuiva care sa ma judece, si sa imi spuna in fata. deci o sa incep cu inceputul. De curand m-am despartit de fostul meu prieten, era a doua oara cand eram impreuna, dar, pur si simplu eu nu eram fericita, nu ma cauta si astepta mereu sa il caut eu, vorbea uneori cu mine ca si cum as fi o carpa, si ma ranea, dar eu, tot tineam la el. Cu toate astea, am zis, sa renuntam. El si-a cerut scuze, mi-a promis ca nu mai face asta, a facut toate astea, dar s-a mai intamplat odata asta, si uite, nu s-a ajuns nicaieri. Si totusi, e un baiat pe nume Alex. Il plac de doi ani, il ador, ma simt mereu bine in preajma lui, de curand s-a despartit si el de a lui iubita care era cam nebuna, si intr-o noapte, ne-am intalnit, am vorbit si am incercat sa il consolez.Ne-am simtit bine impreuna, si atunci, nu stiu cum s-a intamplat, dar mi-a zis ca ma place. Stiu, sunt constienta de faptul ca el a spus asta pentru ca avea nevoie de consolare. Stiu. Si eu, l-am sarutat spunandu-i "eu asta tot incerc sa iti spun de 2ani".S-a intamplat asa pe neasteptate, iar eu, practic eram in cel de al 9lea cer, ma simteam mai mult decat bine impreuna cu el, am fost ne-am plimbat, ne-am sarutat, am facut chestii normale, chestii pe care eu in viata mea nu am avut ocazia sa ma bucur de ele. Ma simteam extra mega fericita, zambeam non stop, dar nu stiu, nu ma simt implinita. Acum fostul meu prieten si-a cerut scuze, dar el totusi crede ca l-am parasit pe el pentru Alex. Dar nu e asa. Dar eu tot nu vreau sa fiu cu fostul meu prieten. Ma simt in stare sa fac orice pentru Alex, orice...

Azi, i-am trimis un sms, Alex era la lucru, si de ceva vreme e nervos, si ii dau dreptate, a fost in tura de noapte ieri si totusi a venit sa ma vada, iar azi a avut ceva probleme la munca si incercam sa fiu draguta cu el, sa nu il stresez. I-am trimis un sms prin care i-am spus ca imi e dor de vocea lui si sa aiba grija la lucru. Intre timp, buna mea prietena Alexandra a venit acasa la mine, se pare ca si ea trecea printr-un episod de fericire asemanator cu al meu, era impreuna cu un baiat, si chiar ma bucuram sa vad ca si ea e fericita alaturi de un baiat, nu doar eu. Intre timp, Alex a vrut sa imi faca o surpriza si m-a sunat [cu toate ca era falit de minute, adica aman2 suntem faliti de minute] dar aici incepe chestia groaznica. Alexandra incepuse sa ma imite in tot ceea ce spuneam si ce faceam, iar eu paream neinteresata in ceea ce Alex spunea si mai si radeam. si atunci el atunci s-a simtit in plus, si a terminat apelul foarte sec. Iar mai apoi mi-a trimis un sms prin care imi cerea sa il las in pace azi. M-am enervat si eu. Intre timp, Alexandra inca lua totul in joaca, si s-a blocat la mine in camera si a urmat o discutie cv de genu.
-Hai afara sa vezi ce ai facut?[eu]
-Ce am facut?
A citit mesajul...
-Si acum ce ma bati? am spus ea.
-Sa sti ca ma manaca un deget...
-Asa si?
-Ai fost nesimtita la faza asta...
-Ok... am plecat.

Eu practic nu mai inteleg nimic, sunt complet distrusa, pe Ale stiu deja ca am pierdut-o, am incercat sa vorbesc cu ea, am luat toata vina asupra mea, dar degeaba, ea vrea sa ma scoata din viata ei. Nu vreau nici pe ea sa o pierd. Dar nici pe Alex nu vrea sa il pierd. Nu vreau sa par obsedata, sau un cry baby, dar chiar simt nevoia sa vorbesc cu cineva. Mi-au venit deja destule probleme pe cap, si in plus, am avut o perioada neagra prin care problemele se tineau in lat, iar saptamana asta[da, de o saptamana sunt impreuna cu Alex] simt ca a fost. perfecta. Parca era rupta din irealitate... si tind sa cred ca totul a fost doar o iluzie. am nevoie de un sfat, orice, parere... ma sufoc.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook