Ma simt foarte depresiv, nu am pe nimeni, parintii sunt plecati, cu sora mea nu prea am ce sa vorbesc, bunicii nu vreau sa le mai zic, le-am spus o data si au inceput sa se necajeasca, incep sa mamanc prostii, nu ma mai intereseaza cum arat oricum deoarece inainte ma imbracam frumos, ma spalam, mergeam la sala si nimeni nu-mi zicea nimic, chiar nu mai stiu ce sa fac

Si eu am pățit chestia asta doar ca părinții meu sau despărțit mama cand eram mic nu ma vrea tata la fel. Si toate mulțumirile le dau bunicii mele ia m-a crescut. Statul meu este sa încerci sa te înțelegi cu bunicii si chiar daca nu au dreptate tu sa le dai... Si incearca sa nu fi deprimat si doar sa vezi lucrurile frumoase din viata ta fi nepăsător indiferent sa nu-ti pese de nimeni si nimic

Nu inteleg ce ai spus despre bunici, le-ai spus ca esti depresiv si s-au necajit? Daca da, incearca sa nu le mai spui lor, pe vremea lor lumea nu isi afisa emotiile prea des. Faptul ca nu te intereseaza cum arati poate fi un lucru bun, doar la evenimentele speciale sa nu arati mediocru.

E atât de trist, câteodată, că cei care nu au părinții langa ei, ar face orice pentru a-i avea, iar cei care îi au, nu știu să aprecieze și îi îndepărtează.
Nu înțeleg cine ce ar trebui sa îți spună. Că arati bine?
Sfatul meu este sa nu îți distrugi corpul, nu are rost. Mai târziu vei regreta. Gandeste-te că orice lucru pe care îl faci, îl faci pentru tine, nu pentru alții. Continuă să "lucrezi" la tine, pentru tine, pentru viitorul tau.
Gândește-te că toate prin câte treci sunt doar niste faze. Vor trece.
Și încă un sfat, familia îți este cel mai bun prieten. Mă refer la sora ta. Chiar daca nu vezi, aveți nevoie unul de celălalt.

Am o idee. Dă-ți singur niște palme, poate te trezești.