Ma simt in plus in aceasta viata. Nu am pe nimeni. Toti prietenii mei au pe alt cineva si nimeni nu ma prefera pe mine. Mereu sunt in plus cand ies cu ei si pana si in trecut am avut o relatie si aparent fara sa stiu mai avea o faza cu o fata care este la distanta si tot la ea a ramas. Nici in famile nu ma simt iubita. Cand ies pe afara si ma imprietenesc cu altii noi de varsta mea au o privire de aia ca ia uite o si pe fata aia sau hai sa facem misto de ea sau daca nu ii vad eu dupa cum se uita la mine sau rad de mine. Eu m-am saturat sa fiu ultimul om si poate chiar sa fiu mereu barfita pe la spate si de prietenii mei. Ma simt foarte singura pe aceasta lume, nu imi gasesc locul niciunde si cu nimeni. Nu stiu ce sa mai fac,am incercat orice, sa imi fac alti prieteni, dar toti ma trateaza prost si v am spus ca daca pe fata se dau prieteni pe la spatele meu ma fac urata, buna de nimic sau proasta sau ma barfesc. Tin sa mentionez ca am mai bine de 17 ani daca ati spune ca am doar 13, 14 ani si ca se mai poate rezolva in timp.

Ai mers la psiholog?

Ce simti tu acum a simtit orice adolescent mai devreme sau mai tarziu. Daca ai 17 ani inseamna ca dispar oamenii cu care te-ai putea imprietenii de pe planeta?
Oricum, ideal ar fi sa-ti fi tu cea mai buna prietena. Sa nu depinzi asa de mult de altii. Sa faci pace cu tine, sa incerci lucruri, sa te cunosti. Ai multe de descoperit. Fruntea sus.

Nu dispera, gasesti tu ceva pana la urma care sa te scoata din situatia asta. Iti zic asta pentru ca exact la fel m-am simtit si eu de multe ori. Si eu am fost si sunt singur, am prieteni ce au prietene, neveste, copii chiar. Si de multe ori, fiind mai neindemanatic social vorbind, am fost tinta glumelor mai mereu. Ma suparam de multe ori, dar la sfarsitul zilei ma gandeam, ca daca ma dau batut si nu mai ies cu nimeni, nu o sa am sansa sa ma imbunatatesc. Asa ca in ciuda faptului ca eram ridiculizat, ieseam des, si incetul cu incetul am fost acceptat si in unele situatii am mai imbunatatit din comportamentul meu antisocial. Asta e de fapt cheia in viata cand esti dezavantajat. Incerci din nou si din nou, pana devii cea mai buna versiune a ta.
Ca sa vezi ce inseamna sa nu te dai batut, Michael Jordan a ratat peste 9000 de aruncari, si a pierdut peste 300 de meciuri pana sa ajunga la apogeul carierei lui. Fiecare dintre noi are unul sau mai multe dezavantaje. Unii suntem talambi, altii urati, altii pitici, altii au boli, etc. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa te dai batut.

Deci, hai, mergi in fata oglinzii, pune-ti un zambet tampit pe fata si mergi mai departe . Mult noroc!

E doar un moment de depresie, probabil ca te-ar ajuta sa ai un iubit. De ce nu incerci asta?

Nu ești singura, Îl ai pe Dumnezeu iar daca Îl ai pe Dumnezeu, ai totul.

Stiu ce zici, mai greu cu socilizarea dupa pandemie.
Usor usor iti vei gasi noi prieteni, trebuie doar sa iesi din casa.
Gaseste niste hobby-uri de timpul liber si relaxeaza-te cat poti.
Pupici!
Numai fi trista!

E greu sa stai in casa cum fac eu?

Ma regasesc in cuvintele tale, erau valabile si pentru mine cand eram adolescenta. Acum am 40 si ceva, sunt realizata din toate punctele de vedere, ma uit in urma si nu imi pare rau de nimic. Retetele de reusita sunt multe, dar nu toate ti se aplica tie. Daca regret ceva este exact consumul asta psihic, stresul si tristetea pe care le regasesc si in cuvintele tale. Zicea cineva intr-un raspuns mai sus ca trebuie sa te imprietenesti tu cu tine insati. Asta da, e important, sa te accepti asa cum esti si sa nu mai astepti confirmari din partea celorlalti. Nu de la ei trebuie sa iti iei validarile pentru ca nu sunt cu nimic mai presus de tine. Si accepta-ti viata si experientele asa cum sunt si asa cum vin, fara sa ai asteptari sau cel putin nu asteptari prea mari. Un exemplu din propria-mi experienta: iubeam pe cineva de imi ieseau ochii din cap si nu intelegeam ce am de nu imi impartaseste sentimentele, nu se uita la mine, ma simteam de parca eram cea mai nasoala fata de pe pamant. Sotul meu (pe care l-am cunoscut mult timp dupa aceea si cu care nici nu ma imaginam sa fiu impreuna la inceput) este cea mai faina persoana, cel mai bun barbat pentru mine, cel mai bun prieten si cel mai bun tata pentru copiii mei. Eu pofteam la biscuiti si pe mine ma astepta tortul. Si pentru ce atata stres si atatea lacrimi si tristete? Cand ma putea bucura de viata mea asa cum era ea, pentru ca nu trebuia decat sa am rabdare. Toate si toti vin atunci cand trebuie, nu atunci cand vrei tu. Pentru ca de cele mai multe ori nu vrem ce e mai bine pentru noi.