"Singuratatea nu o umple lumea, ci o singura fiinta; una care te poate ridica sau nimici." cu toti avem probleme si lucruri ce ne macina, as crede ca esti in perioada adolescentei si cu atat mai mult schimbarile ce se petrec, noile tale ganduri si in general problemele acestei varste contribuie spre instalarea starii pe care o descri. atunci cand se aduna prea multe lucruri in sufletul tau te simti cu adevarat coplesit, simti nevoia sa te eliberezi de tensiunea pe care ti-o creaza si cam singura metoda de a te descarca este sa vorbesti cu cineva. nu te sfatuiesc ca din dorinta de a spune cuiva sa plangi pe umarul primei persoane pe care o intalnesti. sa ii incredintei cuiva o cheie a sufletului tau, sa il lasi sa patrunda acolo atat cat ii permiti este totusi un privilegiu destul de mare si depinde cum se va folosi acea persoana de el. gasesti foarte putini oameni ce pot indeplini rolul de confident, care sa nu profite de informatiile pe care i le oferi pentru ca toti devenim din ce in ce mai nepasatori... am trecut la randul meu prin perioade dificile, am facut si multe greseli, insa am invatat si multe lucruri. stiu cum e sa nu ai cu cine sa vorbesti. eu ma inchisesem intratat in mine incat imi creasem o lume, un produs al imaginatiei mele, unde ma refugiam din ce in ce mai mult, vrand sa ma desprind de realitatea in care nu imi mai gaseam locul. te-as sfatui sa nu recurgi niciodata la singuratate caci este un dusman destul de puternic si mai ales sa nu ajungi in stadiul in care am ajuns eu pentru ca e greu sa depasesti momentul. incearca sa gasesti undeva o persoana dispusa sa te asculte si mai ales sa nu te judece. cunoscand prea bine singuratatea si intensitatea dorintei de a vorbi cu cineva am incercat sa fiu un confident loial pentru oricine a vrut sa vorbeasca vreodata cu mine si am impartasit concluziile unor perioade sbuciumate.
iti urez succes in tot ceea ce vrei sa faci de acum inainte si incearca sa te gandesti la fiecare sfat primit de la cei ce au binevoit sa iti raspunda pe TPU... poate ceva te va ajuta
Sa iti schimbi zona de confort. Adica de la calculator sa treci la iesirile cu prietenii astia si astfel se va ivi o ocazie sa cunosti si pe cineva asa cum ai nevoie. Asta nu se intampla peste noapte dar daca socializezi mai mult si inveti sa spui da mai des invitatiilor si provocarilor care apar, te asigur ca va fi bine. Eu locuiesc in provincie, nu e mare lucru de facut aici dar incerc sa nu ratez nicio ocazie de a iesi si astfel am cunoscut niste persoane minunate. Iti recomand totusi sa nu renunti la carti.
Ce coincidenta
şi eu am prieteni care mă sună când nu au cu cine să iasă (şi tot atunci le răspund). Imi caut prietenii şi singurul răspuns e că nu am ştiut să mi-i aleg.
Capul sus, aşa sunt oamenii, vin si pleaca.
Pai iesi si cauta un prieten ca doar nu o sa vina la tine la usa sa iti spuna ca e prietenul tau cel mai bun sa fim seriosi du-te si discuta cu multi tineri de varsta ta si alegei "cu ochi deschisi" intelegi ce vreau sa spun.Adica fi foarte atenta si nu te grabi. Succes!
Păi în aceiaşi situaţie sunt şi eu.
Eu nu am prieteni,decât amici care doar când îi faci să se simtă bine,sunt alături de tine.
Prieteni,nu există. Există doar amici cu care te poţi înţelege şi distra,trecând la faza cu povestitul ce avem pe suflet,să nu faci greşeala să le zici acelor ''prieteni'' ce te doare,ori îţi prind punctu slab ori râd de tine,niciodată nu te vor înţelege,sincer na-re rost să mai aştepţi prieteni şi nici n-ai ce să faci,sincer păstrează amici aştia cu care poţi să te distrezi,iar descărcarea sufletului nu o destăinuii nimănui,nici măcar mamei,eu sincer mai bine vorbesc eu cu mine ,sunt singura care mă pot înţelege, nu ştiu dacă te-am putut ajuta cu ceva, dar oricum baftă!