Ma simt urata, din totdeauna m-am simtit asa, inca din copilarie eram mai palida si mai slaba, iar criticile nu s-au oprit nici acum, acum sunt asa de timida ca nici in fata clasei n-am tupeu sa vorbesc tare desi afara cu prietenele mele n-am probleme, ce sa fac? Simt c-o sa innebunesc

În adolescență am avut și eu un complex de inferioritate datorat înfățișării și eram timid, dar am luptat acolo unde eram mai bun. Unde anume? La învățătură! Am muncit mult, am fost apreciat pentru valoarea mea ca elev, ca prieten și încet, încet am depășit toate aceste obstacole. De mare folos e umorul. Trebuie să știi să faci haz de necaz, dar fără să exagerezi că dai apă la moară unora mai îndrăzneți. Și eu am fost slab o viață întreagă, dar câți nu se muncesc din greu să fie slabi. Tu ai un avantaj! Cât despre urâțenie pot să-ți spun că gravă este cea de caracter. Gândește-te că există specii de flori atât de diferite și totuși atât de încântătoare. Și nu-i așa că suntem fermecați de cele mai neobișnuite?! Când cineva se uită la tine mai insistent gândește-te că în acel moment el vede o floare rară tocmai venită de peste mari și țări, ciudată poate dar totuși provocatoare. Nu putem fi toți la fel, dar fiecare avem farmecul nostru.
În altă ordine de idei, poate că ți se pare că ești urâtă.