Ma urasc si vreau sa ma sinucid si sa ma tai.
Nu-i o intrebare. Dar ma intreb de ce nu sunt fericita?
In fiecare trista de 5 ani de zile, imi urasc viata, m-ma saturat, am obosit, de ce nu pot fi fericita? Nu inteleg.

Calmează-te, nu ştim motivul pentru care eşti tristă. Ai suferit din pricina faptului că ai pierdut o persoană dragă? Eşti batjocorită de colegii din clasă? Băiatul de care îţi place nu te suportă?
Pentru un moment de slăbiciune, vrei să îţi iei viaţa? O singură viaţă ai şi trebuie să o trăieşti.

Şi eu mai am faze din astea. Până la urmă, cu toţii mai avem momente mai grele în viaţa noastră când pur şi simplu vrem ca totul să se termine şi moartea ni se pare cea mai uşoară scăpare. Şi eu am momente în care mă urăsc şi aş vrea să fiu altcineva, dar asta e, încerc să fac faţă şi să mă gândesc că întotdeauna vine ceva mai bun. Asta ai putea încerca şi tu: să te gândeşti că întotdeauna vine ceva mai bun care te va face fericită. Da, recunosc că uneori şi mie mi se pare imposibil ca asta să se întâmple, dar mai încerc. Schimbă-ţi un pic modul de a gândi şi o să vezi că, încet-încet, totul se va schimba în bine. Succes şi sper că se va rezolva curând totul Numai bine!

Probabil consideri că nu te poți integra într-o astfel de lume, că nu aparții nimănui, că trăiești degeaba.
Te urăști pentru că nu poți fi precum ceilalți, pentru că nu poți fi fata perfectă pe care toată lumea o dorește.
Chiar crezi că merită să renunți la viața ta doar pentru că fericirea se ascunde de tine? Chiar crezi că dacă vei renunța atât de ușor lucrurile vor fi mai bune?
De ce nu ești fericită? Sunt multe lucruri ce ți se par nedrepte, și ai vrea să le poți schimba, ai vrea să fii o persoană diferită, ai vrea să ai viața perfectă. Dar trebuie să știi faptul că fericirea depinde doar de tine.
Poate părea ciudat, știu, dar atunci când îți dorești ceva, îl poți obține.
Încearcă să scrii tot ce simți, încearcă să faci ceea ce îți place cât mai mult timp.
Ai obosit să faci ceea ce îți cer ceilalți să faci. Ai obosit să joci viața altcuiva. Ai obosit să te minți că totul este în regulă, când de fapt ar fi trebuit să faci ceva în legătură cu asta.
Poți îndrepta lucrurile. Poți fi sinceră cu tine, așadar, elimină toate persoanele cu care nu ai nimic în comun, și fă ceea ce îți place.

Din cauza gargaunilor din cap.

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.


Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...

Multumesc, m-ati ajutat toti, din pacate nu pot da funda la toti. Chiar credeam ca o sa ma judecati...

Învață indiferența și alege tu oamenii cu care vorbești, nu-i lăsa pe ei să te aleagă. Viața e un dar prețios, nu o irosi.Ascultă melodia Korn-Hater cu versuri și vei înțelege.Te asigur că cineva va fi lângă tine la un moment dat, crede-m, știu ce zic.

Si scuze pentru ortografie