Fiecare parinte are cate un neajuns, la tine este o situatie destul de dificila pentru ca mama ta inca te vede un copil mic.Incearca sa vorbesti cu ea si poate sa versi niste lacrimi de crocodil in fata ei de impresie artistica,si sa-i explici ca nu duci o viata de adolescent normala, spune-i ca apreciezi grija ei dar ai crescut mare, cel putin destul de mare cat sa mergi la scoala singura.Incepe cu rugamintea de a merge la scoala singura dupa cu excursii, nu e bine ca in prima faza sa o rogi sa renunte de tot la modul asta protectiv al ei dar macar in faza cu scoala Bafta
Mama ta e protectiva, e exact ca mama mea.Dar am ajuns la concluzia ca nu este rau deloc.
Poate ca exagereaza, dar. nu iti vrea raul:p.