Mâncarea e placerea vieții mele și practic trăiesc că să mănânc, nimic nu mă face mai fericit că niște mâncare de genul pizzei sau carne, șnițele, chiftele, burgeri plus ceva dulce, sucuri din când în când, nu trece zi sa nu mănânc dulce.
Problema e alta, am 130 kg și am depresie și TOC și practic puține lucruri mă fac fericit, nu am prieteni, nu am job, nu am cariera, nu am iubita și probabil nici nu o sa am, nu am decât liceul și am și multe probleme serioase de concentrare plus astm și probleme dentare. Faza e că oricât aș încerca să fac alte lucruri de exemplu să citesc tot la mâncare îmi stă gândul și mi se face foame des, pofta și mai des, eu pot zice că marea mea iubire e mâncarea și nu cea sănătoasă ci cea gustoasa.Stau acasă mult timp, sunt pensionat pe caz de boala și frigiderul se deschide cam des, daca nu mănânc într-o zi ceva bun gen pizza, mini calzoni sau ciocolata nu mă simt bine.Bine e când simt senzația de sațietate dar durează puțin și cum se digera mâncarea și trec 2-3 ore cum iar mi se face foame..practic eu cred că e psihologic totul, mănânc pe fond emoțional, nu am bucurii, viața mi-e ratata, nu mă bucură multe lucruri in viața (nu pot zice că nu mă bucură nimic am câteva dar nivelul de bucurie e foarte redus), cea mai mare satisfacție am când mănânc gustos. Legume și fructe nu prea mănânc, nu prea mi se par atractive..Eu chiar am găsit cauza pentru care sunt în situația asta, mâncatul emoțional și din cauza majorelor decepții și nerealizări ale mele în viața până acum plus faptul că am făcut schizo acum câțiva ani, înainte aveam doar toc, faptul asta deci, mă face să mă refugiez în mâncare și să compensez lipsurile prin mâncare..nu reușesc să mă simt bine făcând alta activitate decât la nivel de 35, 40 la sută, în schimb mâncarea pare activitatea mea preferata, părinții merei îmi spun asta.Viata mea e un dezastru in sensul că sunt și cred că cel mai mare neîndemânatic pe care l-a avut lumea asta și nu sunt bun la nimic decât că în trecut am învățat f bine la școală, asta e singura mea realizare niste diplome și niște amintiri in care profesorii mă lăudau pentru că învățăm bine și eram cuminte, dar acum ajuns sa am numai regrete și viața mea sa fie foarte limitata.Eu nu simt că trăiesc, ci doar că supraviețuiesc, mai am și frica majora de moarte, tanatofobie, de mi-e frica sa nu mor in somn când mă culc iar în general mă gândesc des la moarte.Si lucrurile stand in felul asta vreau sa vă întreb cum sa îmi iau gândul de la mâncare și să nu mai trăiesc că să mănânc ci să mănânc că să trăiesc și cum sa am și alte activități care să îmi placă la fel de mult că mâncarea? Cum sa nu mai mănânc pe fond psihologic, emoțional, cum sa nu mă mai refugiez în mâncare?
Fac tratament cu risperidona și fluoxetina pentru toc și depresie, daca contează.
Îmi vreau viața din copilărie, de dinainte de vârstă de 16 ani înapoi, acum am 27 de ani, atunci la 16 m-am îmbolnăvit psihic începând totul cu un atac de panică și insomnii continuând cu toc sever. Mi-e dor de trecut, daca aș putea da timpul înapoi as fi cel mai fericit, avut o copilărie frumoasa.Acum nimic nu mai e la fel..sad story știu, dar e realitatea în care trăiesc acum.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Într-adevăr, este o poveste tristă... însă Dumnezeu poate schimba o poveste cât de tristă într-una fericită. Și știu că sună ca ceva teoretic, însă crede-mă, nu este ceva doar teoretic.
Poate ar fi bine să stai de vorbă cu cineva pentru început, fie un psiholog sau altă persoană mai apropiată. Încearcă să ieși din casă, la aer curat, să vezi fețele oamenilor mai des...pentru că izolarea exagerată te deprimă, iar asta te face să mănânci mai mult. Încearcă să te ocupi cu ceea ce te face fericit, nu doar să mănânci, ci și cu celelate lucruri de care ai povestit aici de multe ori - cum ar fi să îți îmbogățești cultura generală și să devii priceput în ale nutriției, prin studiu.
Un îndemn pe care ți-l ofer din tot sufletul este acela de a citi Biblia, mai ales Noul Testament...pentru că Evanghelia te transformă, iar din viața Lui Hristos primești și tu viață, Hristos fiind Însăși Viața și Învierea. Scrie că cine crede în El, chiar dacă va fi murit, va trăi.
Îți doresc să fii fericit și să conștientizezi mai mult iubirea eternă și perfectă pe care Dumnezeu ți-a păstrat-o din veșnicii. 
Ai incercat sa te apuci de gatit? (ma refer sa devii bucatar) Cred ca ti-ar placea sa faci asta daca iubesti mancarea. (spuneai ca vrei sa gasesti ceva de facut care sa te bucure cum o face mancarea, iar eu una cred ca poate iti va placea sa stii mai multe despre felul in care e facuta, despre cum se face X lucru si sa experimentezi mai mult in zona asta) Timpul nu il poti da inapoi, insa poti sa te bucuri de prezent. Priveste partea buna a lucrurilor : in trecut invatai bine, asadar ai mult potential + ai doar 27 de ani, inca ai suficient timp sa iti refaci viata. Sunt sigura ca mai sunt si alte lucruri bune. Ar fi o idee sa incerci sa te apuci de un sport, fiindca pizza si ciocolata zilnic suna groaznic pentru sanatatea ta. (nu pentru masa ta, te rog sa nu intelegi gresit, ci strict pentru sanatatea ta si pentru organele tale...) Daca simti ca mancarea te face fericit nu e nimic rau in asta, insa trebuie sa gasesti si altceva de facut. (un sport musai ca sa fii sanatos + inca ceva. Nu ai niciun interes cu privire la nimic nimic? Nici macar la o stiinta, o meserie, ceva care sa iti mai ocupe din timp? E imposibil sa nu iti placa nimic. Cat despre 40% satisfactie (spuneai la un momentdat), e destul de bine, sa stii. Daca exersezi ceva ce iti aduce chiar si 30% - 40% bucurie vei vedea ca in timp doar vei deveni mai interesat de lucrul respectiv
Sa ai o zi placuta!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
