Mereu am impresia ca viata celorlalti este mai buna,mai fericita si a mea este plictisitoare. Ma simt putin geloasa mai ales cand ma deconectez de pe social media o ora, 2 sa invat,iar apoi intru si vad pe insta toate personale cum se distreaza, pe afara,cu prietenii sau mai stiu eu ce cat invat. Am impresia ca au o viata sociala buna, poate chiar arata mai bine,au succes la relatii si eu nu prea le am. Am inceput sa lucrez pe treaba asta,cu increderea de sine si incerc sa imi gasesc un look in care sa ma simt bine si sa ma simt si eu putin mai frumoasa. Uneori merge, imi fac poze,zic ce frumoasa sunt,dar dupa parca imi trec aceste ganduri ca daca as fi fost as fi avut mai multi prietenii, baietii m ar fi placut etccc. Care credeti ca ar fi problema si pe ce trebuie sa lucrez mai mult ca sa rezolv aceste chestii?

Problema este la tine, invidia, orgoliul. Crezi ca ce vezi pe Facebook este si viata acelora? Oricine poate pune niste poze in care rad si se distreaza...cat tin acele momente pentru poze, 1-2 ore, apoi poate ca ele se simt la fel ca tine cand se uita si ele pe Facebook sau insta. Dar nu conteza ce fac ele sau cum se simt. Important este ce faci tu in viata ta, de esti asa trista? Gaseste-ti o ocupatie care iti place, iesi la plimbare, priveste natura, citeste o carte, fa o rugaciune, iesi cu prietenele la plimbare, invata ceva frumos, iubeste, vorbeste cu parintii tai, cu verisorii, fa ceva, nu te plange. Lasa tik-tokul si retelele sociale ca astea nu iti aduc nimic bun, din contra, te departeaza de realitatea normala, de aceea esti si trista, pentru ca nu iti traiesti tu viata, nu comporandu-te cu ceilalti. Ci traieste-o asa cum esti tu, nu cum sunt altii.

Astea sunt efectele social media. Negru pe alb. Ai putea să fii "the poster child" pentru acesta problema. Ai impresia (total falsa) că toți au o viață mai bună decât tine. Și atâta timp cât principalul tau criteriu de a evalua cat de activa/interesantă/animată ar trebui sa fie viața - este instagramul, asta nu o sa se schimbe niciodată.

Esti prea axata pe fizic si uiti ca prietenii si baietii in jurul tau, nu apar pentru cum arati ci pentru modul in care socializezi

Exact cu aceste gânduri mă confruntam și eu până a venit o zi în care mi-am acceptat viața și nici nu mă mai interesează toate acelea, evident și pentru că prioritățile s-au schimbat, dar și pentru că am înțeles că ai avantaje și în solitudine, nu doar între ei, oameni.

De tine în schimb depine ce vrei, vrei să te accepți așa cum ești, e ok, nu te poți accepta, atunci da, va trebui să faci tot ce ai spus tu mai sus ca să poți intra într-un colectiv/gașcă, însă doar te sfătuiesc să-ți alegi un colectiv ok, adică să nu alegi pe cineva sau să accepți ceva de la acel colectiv doar de dragul de a fi inclusă acolo, nu te acceptă, **** them and go outside.

Ce vreau să transmit este în felul următor, noi oamenii tindem să facem compromisuri și să acceptăm multe chestii sucks din partea unora doar de dragul de a fi acolo, de a ne accepta grupul și asta nu e tocmai ok, acum nu spun nici că ar fi mai ok să fii în extrema cealaltă, adică să nu accepți tu nimic la ei sau să ai o atitudine arogantă și să nu lași nimic, niciodată de la tine, nu e ok nici așa, dar nici să te schimbi tu doar pentru a te accepta ei, ci să fii cât mai naturală doar pentru a-i atrage de partea ta, pe cei mai buni oameni pentru tine.

Altfel spus, un fizic îngrijit, o carte citită ca să ai puterea de a susține un argument în fața cuiva sau chiar a avea un subiect de discuție, ori chiar o călătorie sau un hobby, reprezintă atuuri în a socializa cât mai ușor cu cineva, dar nu face o obsesie din asta ci pune-te pe tine, adevărata tu, în valoare și la vedere ca acolo lângă sufletul tău să vină cine trebuie. Altfel vei simți mereu lângă anturajul greșit că ești ce nu trebuie, că trebuie să fii mai mult, că trebuie să te ridici la așteptările lor, în final vei simți doar dezamăgire și cred că tot în final o să-ți dorești să fii cea mai singură persoană deoarece pe aceia nu-i mai suporți. Așa că, mare grijă pe cine vrei să faci să înflorească din tine și pe cine inviți în grădina/sufletul tău.

Acum toată starea aia cu invidia sau mai știu eu ce, o poți folosi pentru tine dacă într-un final nu reușești să intri în niciun grup, doar pentru a te ocupa de tine și a transforma persoana ta, în cea mai bună versiune a ta, poate ai să spui că dar oricum ești cea mai bună versiune a ta și că tu doar vrei oameni și să te simți bine între ei, dar crede-mă, nimic nu e întâmplător și niciodată nu ești cea mai bună versiune a ta, oricâte ai fi obținut material sau chiar informațional, și poate că Dumnezeu te-a lăsat mai solitară sau mai pe din afara unui grup, tocmai pentru că are un plan mai bun cu tine, mai ales că dar chiar tu ai spus că în timp ce studiezi, vezi că ceilalți stau pe afară socializând.

Nu ar trebui să încerci să le placi altora, doar ca să te bage în seamă.
Fii tu și ai să vezi că la un moment dat o să ai și prieteni.
Nu te mai axa pe aspectul fizic, daca cineva vrea să fie prieten cu tine, nu va tine cont de cum arăți.
Zic asta din propria experiență, pentru ca și eu eram mai slăbuță și nu eram dezvoltată și ceilalți râdeau de mine și nu vorbeau cu mine.
Și incercam mereu să le fiu pe plac și ca celelalte fete, care arătau foarte bine.
Da după mi-am dat seama că nu contează cum arăți
, pentru ca daca cineva ține la tine nu se va uita la aspect.