Mi-am pierdut toata increderea in mine de cand aveam 14 ani si am fost batut si batjocorit asta pentru ca aveau invidie "smecherii clasei" pe mine ca invatam bine si toata lumea ma dadea drept exemplu pozitiv, profesorii in special.Am fost unul dintre "tocilarii" clasei in generala si mi-o luam zilnic.La liceu insa,fiindca am intrat la unul bun nu a mai fost vreo problema.Vorbeam doar cu colega de banca si cu inca un baiat insa nu am avut probleme de genul celor din generala. Faza e ca nici acum nu am incredere in mine,nu sunt stapan pe mine deloc, am emotii in realitate si mi-e frica de parerea si judecata celor din jur. Daca imi zice cineva ca sunt prost de exemplu gata cad de tot, ma simt ca ultimul om si nu mai fac fata cateva zile la nimic.Adica se vede cand fac un lucru fara incredere. Faza e ca nu le-am zis parintilor de cele intamplate si nu s-a luat nicio masura(stiu, sunt foarte prost)atunci in generala.Imi era frica sa nu ma judece si parintii si sa ma subaprecieze si ei..Am incredere in mine cat un bob de mazare deci cum fac sa imi recapat increderea in mine? Cum fac sa nu mai fac totul cu frica si nesiguranta? Ma poate ajuta cineva? Voi cum ati capatat increderea in voi?

Fara mistouri dupa ce ati citit asta, va rog.

O_O
De ce ca*&at ti-ar pasa de ce cred altii despre tine? "smecherii" aia peste 10 ani ai sa-i vezi frecventand puscariile, sau la sapă cu un salariu de 10-12 milioane pe luna.

Cand ti-ai pierdut increderea de sine asa patesti

Ar trebui sa te uiti putin in trecut la lucrurile frumoase,la realizarile tale. Faptul ca erai si esti un baiat destept,ce invata bine la scoala este o mandrie!
Faptul ca ai ajuns la un liceu bun iarasi e un motiv de a fi cu nasul pe sus daca imi permiti sa spun asa.
Tu fara sa stii esti admirat de alte persoane,de profesori,de alti elevi, ce dovada mai mare exista?
Dar pana la urma tu trebuie sa ai o impresie buna despre tine.Tu esti cel mai bun, indiferent daca unii si altii vorbesc prostii.Da, e suparator sa te jigneasca lumea, dar nu trebuie sa pui la suflet.Trebuie sa le demonstrezi contrariul nu prin vorbe ci prin fapte.Invata bine in continuare,da la o facultate buna si tot asa.
Eu, desi nu te cunosc, sunt sigura ca vei fi mare intr-o zi, cu o functie ce te va face mandru de ce esti.
Toate trec, o sa fie bine! Zambeste si mergi inainte cu incredere in tine!

Buna!
Nu trebuie sa iti pese de parearea celorlalti. Trebuie sa faci ce consideri tu ca ar fi bine.De exemplu daca iti spune cineva ca esti prost, o poate spune doar din rautate. Tu trebuie sa stii adevarul si sa nu te subestimezi.
Ideea e... unii oameni isi dau seama de chestia asta si pot profita, adica un cuvant si gata. E o vorba... actioneaza ca si cum ar fi imposibil sa esuezi.: ) Eu zis sa faci lucrurile in continuate dupa cum consideri si usor usor iti vei recapata increderea.
Succes!
Si... de ce e intrebarea cu anonim?

Daca luai masuri in generala, poate acum aveai incredere in tine! Tot ce trebuie sa faci este sa fii mai sigur pe tine, pentru ca daca gresesti nu este sfarsitul lumii! Si ignora "smecherii". Toate cele bune!

Nu ar trebui sa te intereseze de parerea celor din jur. Vezi, fiecare are respect de sine. Mai mult sau mai putin. Ca sa recastigi acest respect trebuie sa te simti bine in pielea ta. Trebuie sa fii fericit ca esti tu!
Noi nu te putem ajuta foarte mult...incearca sa vorbesti cu un psiholog. El te va ajuta foarte mult in aceasta privinta. Nu trebuie sa iti fie frica de ce zic ceilalti. Bafta!



-FiV5-

Salut,anonime! M-am gandit putin ca sa-ti dau un raspuns bun si incurajator.
Iti voi spune o poveste a unui prieten.Acum are 26 de ani, dar cand eram mici eram prieteni foarte buni.El avea 16 ani eu aveam 9 ani pe atunci si eram singurul lui prieten fiindca era foarte timid si suferea de anxietate.Ne jucam cu mingea la el in curte la inceput si cand a inceput sa mai prinda incredere in mine mi-a spus tot ce a patit (iti dai seama ca la 9 ani nu stiam prea multe, nu-l puteam sfatui decat cu mintea mea de copil, plus ca eu stateam mult pe la el fiindca furasem niste masinute de la unii si ma cautau sa ma bata, dar asta e alta poveste).Imi povestea de-a fir a par tot ce-a patit in anii de studiu, cum il batjocoreau si umileau toti colegii.Era si la un liceu rau famat, nu cred ca ai trecut tu prin ce a trecut el.(tatal lui era mort, locuia cu ma-sa, cu ce il putea ajuta ma-sa?).Eu il ascultam pentru ca era interesant ce zicea si ma dadeam Batman cum ca imi iau briceagul si ii tai la intestine si l-am facut sa rada.Usor usor l-am facut sa iasa din curtea aia a lui si sa vina cu mine peste tot.Cand a intrat la facultate a trebuit sa se mute la un camin studentesc, isi facuse alti prieteni, eu aveam doar 11 ani,am inteles,dar ne-am facut o promisiune:"Ca vom avea o viata cum ne dorim si vom trece peste orice ca sa reusim"Cativa ani mai tarziu a ajuns un informatician de succes si inca este,are casa lui,masinile lui, isi construieste o casa si la mare, nevasta ii e gravida, va avea o fetita(mi-a zis ca ma face nas pentru ca eu sunt fratele lui).
Ba, aveam doar 9 ani, ce stiam eu? Avea nevoie doar de cineva in fata caruia sa-si deschida sufletul, cum ai si tu acum.Un prieten iti trebuie, dupa, totul va fi ok.Vei uita de suferinta, te vei schimba total.
Trebuie sa ai si un orizont indepartat pe care vrei sa-l atingi, mai sus decat al tuturor celor care te-au batjocorit.Chiar daca esuezi in a il atinge, vei stii ca ai aspirat mai sus decat toti ceilalti si vei muri impacat.

Capul sus si mergi inainte! tie trebuie sa iti pese mai mult de persoana ta.

Gândește-te la ce vrei să fii în viață și concentrează-te pe acel lucru. Gândește-te că în tot liceul acela sunt oameni care învață. Cât despre încredere, ești cuprins de prea multă carte și tu nu știi ce vrei să faci. Din nou, gândește-te ce vrei să faci dupa ce termini școala si concentrează-te pe asta.