Mi-e dor si o spun sincer. verile da alta data cand eram o gasca mare de nebuni ce se zbenguiau intr-una, prieteniile strans legate, noptile pierdute pe afara, amuzamentul din care nu ne puteam oprii macar 5 minute, persoanele dragi, plimbarile prin cartier, febra musculara ce isi facea aparitia mai tot timpul dupa role. eram o familie mare!
mi-e dor de toti prietenii din copilarie. acum toti am crescut, ne-am mutat, ne-am facut alti prieteni, ne-am racit unii de altii. era o perioada cand ne maturizasem putin si frecventam netu`, uitasem de iesitul afara, dar totusi ne strambam in fata webului, ne strangeam toti pe conferinte, era placut. dar nu ca atunci cand ne strangeam la coltul strazii.
ne placea cand ne prindea ora 12 afara si era intuneric, cand ne jucam ascunselea si ne bagam prin tufisuri, copaci, sub masini. as fi vrut ca si in zilele de azi sa mai existe acele seri, acei multi prieteni pe care ii iubesc si le multumesc pentru tot, chiar daca unii au uitat de unde au plecat!

Mdaa. .
La fel sunt si eu. mi-e dor de fosti colegi din generala.si uneori imi pare rau ca nu am profitat mai mult de clipele petrecute impreuna.

Important e sa te bucuri de prezent, asa cum e el.
Toate la timpul lor. Si mie mi-e dor, dar acum alte activitati, iar la 40 de ani or sa-mi fie dor de astea, dar voi avea altele atunci!

Slackerbitch. bine ai intrat in maturitate.curaj,vei avea nevoie.nu stiu cati ani ai dar am trecut si eu prin visul acesta numit copilarie adolescenta. mi-a placut mult.si prieteniile adevarate care erau neadevarate dar adevarate mi-au placut mult.mai ales indragostirile rapide si despartirile intotdeauna dureroase. dar au trecut si m-am trezit matur si nu pot crede cat de repede trece timpul.si am atatea de facut si acum parca trece si mai repede. dar e frumos si va fi si mai frumos.

De multe ori ma gandesc la aceleasi lucruri! Am foarte multe amintiri frumoase din copilarie si deseori mi-e dor de acea perioada si cea din timpul liceului aproape in egala masura...pacat ca nu putem da timpul inapoi, fie doar si pentru o zi.

Asta face parte din ceea ce numesc americani "growing up " dar numai ca la noi conceptul asta e total aiurea inteles, acum am 21 de ani si singurul tovaras din copilarie cu care ma inteleg are 23 in rest ies numai cu persoane de la 27 in colo, pentru ca nu mai am prieteni apropiati de varsta cu mine care cu care sa ma sincronizez, iesim odata la 3 luni undeva, cand ne strangem cu toti fetele barfesc intr-un colt si baietii in al colt, nu mai vorbim toti la o lalta! Dar asta e viata merge inainte si trebuie sa ne bucuram de ea asa cum este in prezent

Trecutul e trecut... e important sa profiti la maxim de prezent

Nu sunt prea mare sa zic asa, da imi aduc aminte cand aveam 8, 9 ani.Cand stateam pe la bloc cu prietenii si jucam seara ascunselea.Cand stateam pana seara tarziu jucand flori, fete si baieti.Sincer,mi-e dor de vremurile alea.Acum in prezent, nu sunt prea fericita.Nu sunt in Romania si mi-am lasat toti prietenii.Si aici am prieteni dar nu prieteni adevarati.As vrea sa dau timpul inapoi.macar pentru o zi!

E frumos, aproape la fel k povestea mea, imi aduc amnte eram o gasca de nebuni, fuceam dupa ore ntr-un local in care faceam ravagi, chiuleam in masa, ne jucam ascunselea, ne distram apoi m-am mutat, aici am prieteni, dar nu am voie sa ies dn casa, am ff multi preteni si in alt oras dar merg doar in vacante si asa cum scria intr-o carte citita de mine "singur pe lume " mi-e dat sa iubesc in lacrim , dar au trecut toate vor trece si la tine



sper sa nu ma ai probleme. mult succes

Hmmm...se mai intampla:*

Toti am trecut prin nostalgia ce te cuprinde cand realizezi ca pentru tine...copilaria s-a incheiat.Problema e...ca nu toti stim sa ne traim copilaria la maxim...si multi ajungem sa regretam ca ne doream prea mult sa crestem.

Din pacate...nu cred ca viitorii mei copilasi vor avea parte de o copilarie atat de frumoasa cum am avut eu

mie mi-e dor de copilarie

Da, asa este si la mine la fel, cand eram mici ne adunam multi la poarta si ne jucam ascunselea, ne piteam pe dupa garduri prin santuri era frumos, aveam multi prieteni, acum multi sunt plecati in strainatate, dar asta este viata, bafta, bye!

Adevarat....acum si eu ma uit la ei...si parca mi-mi vine sa cred...cat de mult ne-am racit unii de alti. ...si cand te gandesti ca nu o sa mai fie niciodata la fel...nu stiu de ce dar...toti ne maturizam prea repede...[ma rog unii]...