Mi se pare foarte ciudat sa-mi scriu problemele aici si nu stiu de ce fac asta dar efectiv simt ca sunt la capatul puterilor. De ceva ani am o stare foarte depresiva si da, am fost si la psiholog cam un an de zile dar degeaba.N-am chef de nimic niciodata, sunt foarte lenesa (tot din cauza starii mele), am note cat de cat ok la scoala si chiar daca am trecut a 9 a si acum am colegi si profesori mai ok tot nu ma simt impacata.Sunt foarte dificila in ultimul timp si faza e ca nu stiu din ce cauza si cum pot sa previn asta..parintii mei n-au incredere in mine cu toate ca le spun absolut tot ce fac..nu sunt stricti dar in ultimul timp m-am indepartat foarte tare de ei si ma deprima foarte mult...cand incerc sa discut cu ei depre problemele mele mereu gasesc motiv sa ma certe.D-aia am si renuntat.Nu sunt impacata cu aspectul meu fizic si cu nimic din ce inseamna persoana mea. Efectiv urasc tot si pe toata lumea.Am prieteni si stiu sa comunic dar cum v-am zis mi se rupe de tot si de toate. Ii vad pe altii ca se distreaza si alte fete din liceu atat de frumoase si efectiv ma apuca invidia. Am avut in plan de foarte multe ori sa ma sinucid si chiar daca nu pare cine stie ce tot ce am spus aici. In realitate e mult mai rau. Familia, profesorii si colegii ma descurajau si-mi tot spuneau ca nu pot sa intru la liceul pe care-l vreau si ca nu fac nimic cu viata mea dar totusi le-am demonstrat ca pot si am intrat.Tot ce-mi doresc este o persoana care sa ma asculte si sa fie acolo pentru mine.M-am saturat sa fiu alaturi tuturor si eu sa sufar in tacere. Efectiv aud copii de varsta mea vorbind despre viitor si eu nici macar nu vreau sa apuc 20 de ani. Ceva sfaturi utile sau cineva care ma intelege si a trecut prin asta va rog.Nu vreau sa aud "n-ai de ce sa te simti asa bla bla" asa sunt de 2 ani sau mai mult si deja mi-a murit speranta ca ceva se mai poate schimba ceva

Nu ești prima și nici ultima care trece prin această stare. Se poate întâmpla oricui, la orice vârstă și poate dura oricât de mult. Eu de exemplu mai mult sau mai puțin am avut-o până la 34 de ani când am descoperit ceea ce căutam.
Să meditezi la asta.
Fiecare viață, a oricui. este un teritoriu necunoscut. Toate teoriile pe care le avem despre viață sunt niște hărți.
Exemplu, Sunt la liceu, voi merge la facultate - hartă.
Am nevoie de un prieten, voi întâlni pe Făt Frumos și voi fi fericită cu el toată viața. Serios? Hartă.
Harta nu este teritoriul.
Te compari cu prietenele și vrei și tu o bucată din ceea ce ți se pare că e fericirea lor. Dar cât o să dureze această fericire? Nu va dura. O fericire care durează la infinit nu valorează nimic, căci te transformă în legumă.
Un om este cu atât mai valoros cu cât este mai creator. Un creator caută, el nu se complace în fericire efemeră. Dta ai stofă de om creator. Teritoriul pe care ești e virgin, nu a fost nimeni niciodată cu tine pe acolo. Studiază, meditează, pune ordine în lucruri, în acțiuni, în relații, în sentimente. Doar așa vei învinge. tot așa cum ai demonstrat că poți la intrarea în liceu. Mai ai timp să mori, nu te grăbi.
Uite un sfat care nu este de la mine, dar este valoros.
To be a master of your craft, to be legendary, to be the best
there ever was in your field, to live a life that inspires everyone
around you, you've got to be willing to suffer a lot—suffering
for your dreams, for your goals, for your craft, for your values.

Pai este simplu si in acelasi timp foarte complicat. Nu stii ce vrei de la viata? Nu stii ce te face fericita? Iti indeplinesti din dorinte si dupa realizezi ca nu asta te face fericita? Daca da, atunci citeste ce scriu in continuare. Daca nu, nu , sau cum vrei.

Asa se intampla in viata, si este bine ca la un moment dat, ne dam seama de asta. Lucrurile vin si pleaca. La fel suntem si noi. Suntem aici pentru cei ce vor fi tot aici peste 200 de ani sau pentru alte motive pe care nu le stim si nici nu ar trebui sa le stim. La fel ca bunicii nostri, la fel ca bunicii lor si tot asa mai departe. Totul este o linie temporara. Incepi de undeva si termini undeva. Dupa ce termini... presupun ca o sa faci parte, la fel ca toti din aceasta existenta permanenta.

Acum ca am stabilit un eventual inceput, ce ramane de facut?

Nu, nu trebuie sa accepti lucrurile ca viata e frumoasa, ca totul este roz si sa stai fixata mecanic pe asta. Viata este urata ce e drept, la final, nimic nu mai conteaza (cum era si melodia de la Linkin Park). Dar poate sa fie si frumoasa sau oricum vrei tu sa fie. Exista o infinitate de optiuni limitate doar in mintea ta (si in acelasi timp, una singura).

Desi... hai sa nu mai dezvolt mai mult, poate nu are sens ce zic. Revenind, persoana cu care ai putea sa vorbesti. Bun. Poti sa vorbesti cu fiecare persoana care iti iese in cale si de la care poti sa inveti ceva. Conteaza ce le zici. De exemplu de la parintii tai ai invatat ceva, ca mentalitatea lor este asa si ca nu o poti schimba. De la alte persoane altceva, ai invatat sa fii mai puternica, mai constienta, sa nu te lasi influentata de orice si ulte altele. Toate aceste momente te formeaza ca persoana si la fel o sa o faca toate momentele de pana acum.
Cand o sa dai de o persoana cucare sa vorbesti, poate o sa treci prin momente placute sau momente mai putin placute. Indiferent de ele, accepta-le doar ca momente. La un moment dat, cand o sa fie cazul, o sa vina acele momente care o sa persiste mereu, ma refer aici la persoana potrivita.

Daca ti-as zice din experienta mea... (ceea ce nu o sa fac, ca nu este cazul si prefer sa nu consider nimic special), as putea sa iti zic ca totul s-a schimbat de cand am inceput sa citesc (cum am mai zis) cartea: Eckhart Tolle - "Puterea prezentului". Consider ca o carte potrivita apare pentru o persoana intr-un anumit moment, nu invers. Asta a fost cazul meu. Dupa au urmat mai multe carti. Mi-am schimbat obiceiurile proaste, mi le-am consolidat pe cele bune si am acceptat viata, desi nu suport ca am facut asta.


Bafta! ^_^

Si eu sunt urat! Dar nu trebuie sa te sinucizi! Banuiesc ca te simti asa din cauza faptului ca nu vei avea nicio relatie, dar poti face multe lucruri si fara o relatie! Faptul ca ai spus ca ai intrat totusi la liceul pe care l-ai vrut denota faptul ca inca mai ai sperante sa faci ce vrei! Esti clasa a 9-a, ai timp sa-ti faci planuri de viiotr, kit ca nu vei avea relatie si vei putea sa te gandesti mai mult la alte lucruri! Iti recomand sa citesti in timpul liber, crede-ma, cartile ajuta foarte mult atunic cand esti depresiva!

Astea sunt prostii ce ai tu.La fel ca tine a fost o gagica care a fost internata la psihiatrie. Dupa cateva zile de internare si-a dat seama ce frumoasa e viata si in prezent merge pe o schema de tratament, dar partea rea e ca si-a distrus viitorul.