Milan Kundera(pareri despre autor si daca se poate si despre cartea Ignoranta)

Milan Kundera (n. 1929) este un cunoscut scriitor ceh, care trăiește în Franța.
Este un scriitor puțin atipic aș spune, în sensul bun, evident, deoarece acest volum are multă filosofie, dar și istorie în el. E cumva nostalgic, o lecție de viață sau o palmă peste obraz, depinde cum este privită.

Este primul roman semnat de Kundera pe care-l citesc, mi-a plăcut pentru că m-a pus puțin pe gânduri și m-a scos din sfera ultimelor romane pe care le-am citit, dându-mi de gândit, dar și prezentându-mi o altă latură a vieții.
Sunt mai multe planuri în "Ignoranța", cel al emigrantului nefericit, cel al țării (în acest caz Cehia) invadate de Rusia, cel al reîntoarcerii acasă – unde "acasă" nu mai este însoțit de încărcătura cu care era când ai plecat prima dată, dar și paralela cu aventurile lui Ulise și reîntoarcerea acasă, iar într-un final, cel al acceptării morții persoanei iubite.

Pot părea greu de urmărit, dar autorul are o excepțională abilitate de a întrepătrunde planurile fără să-ți dai seama, mergând cu singurătatea, dar și speranța la braț.

Două destine, Irena și Josef, ambii din Cehia (născuți lângă Praga). Invadarea țării și nevoia de a fugi cât mai departe. Încercarea de adaptare și dorința de a te reîntoarce acasă care dispare an cu an.

Irena cu soțul ei au fugit în urmă cu 20 de ani din Boemia, în Franța unde au luat-o de la capăt. Acum văduvă și în relație cu Gustaf, care e mai în vârstă ca ea, Irena se reîntoarce în țara natală, unde orice imagine o doare, iar prezența mamei sale o arde ca un fier încins din cauza sentimentului de inferioritate (aduce a realitate, nu?). Foste prietene trăiesc cu iluzia că o cunosc și că încă mai împărtășesc aceleași gânduri, dar nimeni nu o întreabă de viața ei departe de casă.

În același scenariu se află și Josef, văduv acum, emigrat în Danemarca, medic veterinar. Reîntoarcerea la familia fratelui său nu-l ajută cu nimic. Ba chiar îi reamintește de suferința copilăriei. ""Colegii": Josef pronunță cuvântul foarte rar, cu jumătate de voce, încercând să simtă parfumul (slab, abia perceptibil!) al primei lui tinereți, acel timp revoltat, pierdut, abandonat și trist ca un orfelinat; dar, spre deosebire de Irena în orașul francez de provincie, nu simte nici o duioșie pentru acest trecut ce transpare, neputincios; nici o dorință de întoarcere; doar o ușoară rezervă; detașare." Dacă aș fi medic, aș da, în cazul lui Josef, acest diagnostic, așa cum e descris în carte: "Bolnavul suferă de o insuficiență de nostalgie".

"Memoria nu poate fi înțeleasă, nici ea, fără o abordare matematică. Fundamental este raportul numeric dintre timpul vieții trăite și timpul vieții stocate în memorie. Nimeni n-a încercat vreodată să calculeze acest raport și de altfel nu există, pentru asta, niciun mijloc tehnic; pot presupune totuși, cu riscuri minime de a mă înșela, că memoria păstrează doar o parte la un milion, la un miliard, pe scurt o parte absolut infimă din viața trăită. și asta face parte din esența omului." – aici este vorba, pe de o parte, de memoria uitată a lui Josef, unde a refulat foarte multe amintiri dureroase, dar și de memoria oricărui om care, cu timpul, alege să-ți amintească doar ceea ce vrea el, fie că sunt lucruri pozitive, fie negative.