Saaluut! Urasc sentimentul asta si totodata il iubesc. E un sentiment de neputinta si dorinta in acelasi timp. stii cum e vorba aia "Nu risti, nu castigi" deci, incearca sa o folosesti. nu cred ca as putea sa iti sugerez altceva, dar totusi baieti pot juca teatru bine, deci cam niciodata nu stii ce e in mintea lor si da, par ei duri si indiferenti dar uneori mai asteapta si cate o scanteie de la noi Nu te stresa, nu e nimiic graav, e absolut totul normal, o sa treci si peste asta, be brave! Succes :*
Mereu m-am gândit dacă el oare în secret gândeşte la fel sau sunt du ultima disperată . el are un frate mai mic, care mereu cum mă vede mă sugrumă lundu-mă în brațe, îmi povesteşte despre fratele lui în continuu. e foarte adorabil. mi-a povestit cum că, l-a întrebat odată fratele său cine erau fetele la care s-a dus într-o zi să le îmbrățişeze (fetele alea fiind eu şi prietenele mele) şi puştiu i-a arătat o poză cu mine, iar el a spus gen "aaha, o ştiu" şi am rămas mută ). cine ştie, e un pas şi faptul că ştie că exist în final