|
anonim_4396
a întrebat:
N umbra noptii-ntunecate,
Privesc ca prin vis, aparte,
Observ peste marea-ndelungata.
Vapoare mari, lumini si strigate
Ce cutreiera atmosfera fumurie,
Plina de urlete de disperare si de gemete pierdute-n razare
In razarea sufletelor, a inimilor pierdute-n rai.
Pe pamantul uscat de tristete,
Rasar mici crengute de iasomie,
Din iasomie rasar aripi de inger...
Sclipind in zare, in departari,
Ca Luceafarul ce vesnic rasare,
Chiar si pe cerul monoton.
Luna straluceste-n peisajul dramatic
Pe lang'-un melancolic ramas bun...
Titanicul isi face drum...
Prin miile de suflete pierdute,
Dispar, tacute ..rand pe rand,
Se sting ca clipele...
Zboara spre-ndelungatul peisaj,
Ce rasare, exact ca un pasaj.
Cata tristete, cata melancolie...
Si marea plange indurerata,
Varsand lacrimi de plumb,
In zarea sumbra si posaca.
>---- Povestea Titanicului.
Am 12 ani si vreau sa stiu ce credeti, daca credeti ca am talent si sfaturi ( eu cred ca e o prostie in care se repeta tone de cuvinte ).
FUNDA!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
|
RoxanaCC
a răspuns:
Nu te descuraja, nimeni nu se naste invatat, mai ai timp sa te perfectionezi. Mai exerseaza si o sa faci o treaba buna
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
