Nu am deloc incredere in mine! M-am saturat de viata mea! Toata lumea imi spune lucruri urate,pana si parintii mei imi spun ca sunt vai de mine,ca nu ma duce capul sa fac nimic,stiu ca imi zic asta pentru ca poate au o zi proasta,dar eu iau orice lucru in serios,orice lucru,mai ales rau,il pun la suflet,imi aduc aminte de orice lucru urat,orice jignire, pe care mi-a spus-o cineva si ma gandesc ca "data viitoare nu o sa mai suport, o sa ii raspund inapoi"Dar cand sunt pusa in fata faptului actionez la fel.In scoala generala eram batjocorita de colegi,la liceu lucrurile s-au imbunatatit desi uneori tot sunt batjocorita,mereu incerc sa par dura,sa par rece cu ceilalti,pentru ca mi-e frica sa nu par slaba in fata lor,sa profite de mine, dar asta ii indeparteaza si mai mult, din aceasta cauza nu am prieteni.Nu ma consider perfecta(din punct de vedere fizic)inainte sa ies din casa cand ma uit in oglinda sunt multumita de ceea ce vad,nu in totalitate, dar sunt multumita.Ei bine cand ies pe strada am impresia ca toata lumea se uita la mine, am impresia ca se holbeaza de parca as fi cea mai urata persoana de pe pamant.Ies din casa cu o stare buna,increzatoare pe mine iar cand vad cum se uita oamenii ma blochez,ma simt jalnic.M-am saturat, nu stiu ce as putea sa fac, cum as putea sa am mai multa incredere in mine? Mi s-a spus de atatea ori ca sunt proasta/urata/grasa incat mi-e rusine sa ies din casa.Inainte ca lumea sa ma placa eu trebuie sa ma plac,cum pot sa fac asta? Cum pot sa imi recapat increderea in mine? Mama mereu ma intreaba de ce nu ies afara cu prietenii,de ce stau la calculator toata ziua.Ii raspund ca mi-e lene sau ca pretenii mei sunt plecati la mare,sau nu ii lasa parintii.Ce fac de fapt? Ma mint singura,dar ce as putea sa ii spun? Ca nu am prieteni? Ca nimeni nu ma place,nici macar eu? Multumesc celor care au citit pana aici,acum am nevoie de orice sfat,orice,daca si voi treceti/ati trecut prin asa ceva,va rog,am nevoie de ajutor, nu vreau sa ajung ca adolescentii aia care se taie, care se drogheaza! Multumesc mult pentru ca ati citit!
Ordonare:
După relevanţă
Bună!
Intri în depresie. Îţi recomand un psiholog. Ca să nu mă înţelegi greşit, psihologul are darul de-aţi recăpăta încrederea în tine şi în cei din jur, nu să trateze nebunia (cum ar putea unii crede)
Răspunde
Sunt total de acord cu tine Adry05! Psihologul se pricepe in domeniu. Pana la urma asta ii este meseria sa ajute oamenii! Ei citesc foarte usor din gesturi si isi dau seama de multe numai vazandu-te! Poate ca noi iti dam sfaturi dar nu te cunoastem si psihologul o poate face doar daca ii dai sansa sa o faca si iti faci un bine tie! Gandeste-te ca dupa 2, 3 sedinte incepi sa iti schimbi total viata, o sa o vezi cu alti ochi! Daca ti-e asa rusine poti sa ti ascuns acest lucru desi le este chiar indicat, oamenilor care au probleme si le afecteaza viata sociala si personala sa consulte un psiholog pentru ca doar vorbesti te descarci si in caz contrar risti sa agravezi problema ta din motiv ca nu vrei sa ii dai o sansa sa vezi ce trateaza cu adevarat! In strainatate este ceva normal ..nu stiu de ce este vazut asa rau la noi in tara! Sper sa incerci sa mergi acolo si iti spun ca nu vei regreta! Sper ca te-am ajutat dar, din pacate doar cu sfaturi. Niste specialisti ti-ar fi de mare folos! Probleme ca acestea iti distrug viata si nu merita pentru niste discriminari sa te lasi calcata in picioare si sa nu iti dai o sansa in primul rand tie! Bafta!
Răspunde
Da. Ai o viziune bună asupra psihologiei, îmi place. 
VRei să dai în domeniu? Pe mine mă cam pasionează dar mai am puţin până ajung să mă hotărăsc definitiv.
Imi place foarte mult sa ajut oamenii.o fac dintr-o simpla placere si imi da o stare de satisfactie stiind ca am facut ce imi place.Sa stii ca nu m-am gandit la acest lucru 
. Acum am doar 16 ani si nu m-am gandit la ce vrea sa fac pe viitor si sa si imi placa ca meserie .Dar multumesc pentru cele sfat, ma faci sa stau pe ganduri
Hei vreau sa spun ca inteleg prin ce treci. Eu ma simt de parca nu ma intelege nimeni, de parca pur si simplu nu m-am nascut cand trebuia si unde trebuia. e drept, viata e naspa, mai ales in gimnaziu si liceu unde toti smecherii se cred buricul pamantului si se comporta de parca ei nu ar avea niciun defect. in privinta batailor de joc iti pot spune ca cel mai bine e sa le ignori, sa nu le dai atentie, dar de asemenea stiu cum e sa-ti pierzi rabdarea si cateodata simti ca vrei sa-i dai individului un pumn in fata. crede-ma stiu. sunt momente cand pur si simplu crezi ca viata ta nu e buna de nimic si te intrebi cu ce ai gresit ca sa meriti asta. vreau sa stii ca nu esti singura care trece prin asta. va veni o zi cand cineva te va aprecia pentru ceea ce esti, cand vei gasi pe cineva caruia nu-i pasa de cum arati sau ce cred ceilalti despre tine. pana atunci..trebuie doar sa rezisti si mai ales sa incepi sa te apreciezi pentru ca daca tu nu o faci, nimeni nu o va face.
am colegi care isi mai bat asa joc de mine, dar in acelasi timp reusesc sa le fac fata folosind replici sarcastice, scotand in evidenta defectele lor, sa ii lovesc si eu acolo unde ii doare mai tare pentru ca, crede-ma, daca nu esti dur in viata asta, nu vei reusi nimic.
Sper ca am fost macar putin de ajutor
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
