Nu inteleg ce trebuie sa fac nu vreau sa`mi faceti tema vreau sa`mi explicati sunt mai multe tipuri de regionalisme sau ce



Idntificati tipul urmatoarelor regionalisme : sterin etcccc.

Regionalismele sunt fapte de limba (fonetice morfologice, sintactice sau lexicale) specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii.
"Regional" & "popular" repezinta categorii distincte: prima se defineste pe baza criteriului "geografic"(regional se opune in general), ia a doua se defineste pe baza criteriului "sociocultural" ("popular" se opune lui "literar"); spre deosebire de reginalisme, folosite numai in anumite zone, elementele populare sunt intrebuintate pe tot teritoriul tarii, indeosebi de vorbitorii cu un grad mai redusde instructie.
* Dupa nivelul limbii la care se manifesta, regionalismele se clasifica astfel:
a) regionalisme fonetice: hier, hire, chiatra, ghine (fier, fire, piatra, bine)
b) regionalisme gramaticale (forme gramaticale specifice anumitor arii geografice): oi merge, a face (voi merge, va face), in Moldova; lucra, manca (lucreaza, mananca), in Transilvania; asta, aia, astia (acesta, aceea, acestia), in Muntenia;
c) regionalisme lexicale (cuvinte care cunosc o circulatie limitata, in principiu o anumita arie geografica): moldovenisme- omat (zapada), papusoi (porumb), colb (praf); ardelenisme- coparseu (sicriu), paparada (omleta), clop (palarie); muntenisme- nitel (putin), pacla (ceata), lele (matusa);
d) regionalisme semantice (sensuri diferite ale aceluias cuvant, repatizate pe arii dialectale; de exemplu, ginere are, in aria nordica, sensul "ginere", pe cand in sud are & sensul "mire").
Anumite regionalisme prezinta conservari ale unor fonetisme arhaice, precum formele etimologice cu â in locul diftongului âi, in cuvinte de origine latina: câne, mâne, pâne.
Din punct de vedere stilistic, regionalismul are, ca & arhaimul, o functie de evocare ori de caracterizare a vorbirii personajelor in mod intamplator sau intentionat.
Daca examinam limba scriitorilor din a doua jumatate a secolului trecut, se constata ca folosirea regionalismelor vizeaza efecte estetice, atat in planul personajelor, cat & in acela al autorului. Regionalismele care apar in vorbirea personajelor indeplinesc functii complexe in contextul operei:creeaza culoarea locala, prin acumularea particularitatilor regionale, care dau autenticitate & vigoare exprimarii & ajuta la caracterizarea personajelor. Valorificarea regionalismelor, ca "elemente de sugestie", prezinta o etapa superioara a maiestriei artistice, intrucat presupune interventia creatoare a autorului, prin selectarea particularitatilor regionale tipice, dozate cu discernamant & incadrate in contexte artistice relevante.
Regionalismele care apar in limbajul autorului (in planul naratiunii) exprima participarea afectiva a acestuia la desfasurarea faptelor narate.
In aceasta privinta, functia evocatoare a regionalismului, semnificativa la autori precum I. Creanga & M. Sadoveanu, constituie o trasatura specifica artei scriitorilor, contribuind la realizarea unitatii lingvistice & stilistice a operei lor