Nu mai pot de durere și nu mai știu ce să fac.
O să scriu aici totul, fiindcă nu am încotro. M-am săturat de toate notițele și versurile pe care le-am scris până acum, aș vrea să nu mai trebuiască să scriu nimic dar nu am încotro.

Nu-mi pot reveni după ultima prostie făcută. L-am auzit pe noul coleg de cameră de cămin vorbind la telefon că îi trebuie 40lei fiindcă este o promoție la pariuri.
M-am băgat și eu. Dar nu m-am băgat pentru bani (nu trebuie să mă creadă nimeni, o să explic) cum că câștig sigur ci pentru că am vrut să fac o prostie, să risc. Nu sunt mort la partea financiară, dar sunt aproape mort emoțional și social. Mă simt nefericit maxim de ani de zile legat de viața personală (dățile în care nu am fost nefericit au fost cele în care m-am cufundat în jocuri pe computer sau filme sau seriale, dar au trecut, nu mai merge asta la mine, de la foarte puțin înspre deloc) și nu știu concret ce să fac, cui să cer ajutor și CUM.

Revin.
S-a câștigat meciul și am primit bonusul de 145lei. Dar acela trebuia re-jucat pe încă o cotă ca să îi poți scoate. Adică pariez iar la noroc ca să ți se dea.
Colegul m-a ajutat cu linkul pentru înscriere, apoi să pariez pe acel meci. L-am rugat să îmi dea mesaj când pune pariu pe următorul meci, fiindcă el are mai mult habar ca mine.
Și ca să scurtez mi-a scris "vezi că îi mai complicată treaba, am vorbit cu unul expert în pariuri și mi-a explicat că primești doar profitul. Am pariat 1.95 pe un meci în ultimele 5m dar ție nu ți-am mai spus că nu mai apucai".
Arunci erau mari șanse. Când a pariat și el... acum e degeaba... așa mi-am zis.
Am tot căutat cele mai bune cote, am făcut o simulare și am văzut că abia un meci din mai multe ieșise.
I-am scris și lui de meciul pe care voiam să pariez, mi-a spus să mai am răbdare, că nu mereu cota cea mai mică e câștigătoare.

Cota ce-am găsit-o eu era cea mai ok dintre toate. Mi-am zis că nu va găsi colegul mai bună. Din fostele scoruri arăta că echipa pe care voiam să pariez a câștigat 3 meciuri, unul l-a pierdut iar la unul a fost egal.
Primul rezultat de pe google "echipa 1 vs echipa 2" avea scor pentru echipa 2, dar am luat faptul de mai sus în considerare.

Am văzut că era o funcție CashOut..am întrebat la contact și am înțeles de acolo că pot anula un pariu și reprimi banii chiar după ce am plasat pariul (acolo la contact mi-a scris pe scurt despre CashOut).
Mă gândeam întruna la meci și la pariu, în sensul că nu mai pot găsi așa cotă bună (după ce mi-a zis colegul că a pariat și nu a mai apucat să mă anunțe am regretat enorm că nu i-am spus înainte că îi voi da și lui o parte din câștig - un 30lei - dacă iese pariul), am postat pe forum Softpedia, mi s-a spus acolo că meciul e prognostic și să am grijă să nu scadă cota că pariază băieții și intră bookmakerii în alertă și scad cota.
De la 2.6 a scăzut la 2.4. M-am simțit enorm de prost.

Nu am mai rezistat și am intrat pe cont și pus pariu pe acea cotă (un alt argument pentru care am făcut-o era "Colegul de cameră chiar nu va avea niciun motiv ca să câștig eu... chiar și să îi dau doar o parte... fiindcă e degeaba o parte din moment ce aș câștiga eu, nu el).
Cealaltă echipă avea cotă mult mai bună, deci mai mulți bani, dar mi-am zis că aș pune pe ea dacă aș vrea să fac cea mai mare prostie posibilă, să risc mult.

Am pus pe acea cotă fiindcă voiam să mă astâmpăr și am sperat că pot anula direct prin CashOut (și nu mai voiam să să citesc toate termenele și condițiile lor). Apoi am văzut că nu mai era disponibil să anulez fiindcă banii pentru CashOut erau mai puțini decât miza totală (bonusul de 145).

Nu mi-a fost deloc mai bine după ce am pariat și am pierdut pariul.

Cel mai mult am regretat nu faptul că nu am nimerit cota bună ci că nu am mai putut aștepta. Aveam mai multe șanse să mă ajute el.
Cel mai important era deci că e prea mult...nu mai suport să mai fac prostii uriașe, să le fac cu mâna mea fiindcă vreau să dovedesc că pot face lucruri ok.

Ultima oară am încercat să repar un laptop, am pus repede un display la placa de bază și mi-am ars placa. M-am simțit puternic sinucigaș și am avut crize puternice de nervi și deprimare și sinucidere.

Am căutat să mă simt mai bine. Am reactualizat wallpapere-le de pe telefon cu mai multe poze "emo girl", am găsit poze cu "emo girl pointing the gun at herself", am ascultat piese care "țipă", mi-am făcut curajul să mă tai cu cuțitul de mai multe ori pe brațul stâng, lângă cot (dacă va vedea asta cineva de la street dance îi voi spune că m-a zgâriat rău de tot o pisică), m-am tăiat odată și pe brațul drept.

Tot nu m-a lăsat. Am ascultat și cut-uri de la Evanescence și Linkin Park.

Nici azi nu mi-am revenit. Mă doare enorm.

Mă tem și să dau socoteală față de acel coleg deși în mod logic nu ar trebui să aibă nimic cu mine, că nu sunt banii lui. Dar poate râde mult, el și prietenii lui.

Nu mă doare atâta acel pariu... ci faptul că nu mai suport să vreau neapărat să fac ceva eu pe cont propriu, să îmi dovedesc mie că pot... și să eșuez totul.
Înainte și dacă nu știam ceva, preferam să caut ore întregi pe net chiar fără succes, decât să întreb. Acum atât de tare m-am săturat să sufăr din cauza asta încât uneori și pentru chestii mai simple întreb...nu mai rezist să pierd timp, bazându-mă doar pe mine.

Poate și din cauza asta doar m-am tăiat cât am putut, nu am băgat cuțitul în mine să mă omor... fiindcă asta ar fi însemnat, din nou, să fac ceva doar de capul meu... și nu voiam să mai repet greșeala.

În privința "mă simt rău, mă simt singur, ajută-mă, te implor", ce pot face? Am toate dățile în minte în care am primit doar seen când am încercat să scriu asta cuiva pe messenger, deși scriam asta mai vag.
Asta doare cel mai puternic la mine, fiindcă faza cu pariul m-a dărâmat fiindcă e ultima oară când încerc să fac eu de unul singur ceva, din teamă că alții nu mă vor ajuta sau mă va costa mult prea mult ajutorul lor.

Am trimis un email psihologului Universității, vineri, când poate să programeze o ședință, și nu am primit niciun răspuns momentan. Cumva mi-e teamă să nu se fi săturat și ea de mine. Nu merg chiar cu drag, aș fi făcut orice să nu mai văd psiholog în viața mea fiindcă argumente și gândire rațională pot și eu să îmi auto-fabric.
Vreau ei doar să îi cer să mă ajute să vorbesc așa cum simt nevoia cu studenții de la facultăți și din cămine. Nu știu CUM. De câte ori am încercat am reușit maxim câteva cuvinte să schimb. Și mi-e teamă să nu mă dau și eu de gol în fața studenților... să vadă că sunt mai sensibil și instabil emoțional. Adică vreau din tot sufletul să vadă asta la mine dar nu vreau să aibă reacții negative și să mă evite chiar mai mult decât nu mă bagă nimeni în seamă acum (asta dacă e posibil).

Întrebarea? ...nu mai am ce să întreb...e clar că nu știu cum să cer ajutor, și cu ce. Am scris toate astea fiindcă nu am mai putut..nu mai rezist la atâta nefericire zilnică.
Acum știu că mă deprimă singurătatea și că nu-mi găsesc locul, după cum îmi spuneam "lumea cred că e ok, dar nu sunt eu bun în ea, nu mi-e bun capul".

Mai am câteva întrebări similare. Nu știu ce părere aveți voi despre ele, postez asta fiindcă nu mai am nimic de pierdut și dacă vrea cineva să mă jignească așa cum vrea.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook