Nu mai stiu ce sa fac! Am 13 ani si ma cert in fiecare zii cu parinti! Mama are multe pretentzii si vrea sa fiu ascultatoare, sa fac tot ce zice ea, sa fac curat si etc.etc...Si daca imi da de facut ceva si eu fac vine si baga de vina si zice sa doar imi bat joc si ca nu stiu sa pretuiesc ce imi ofera ei, ca imi bat joc de ei; iar cu tata e la fel tzipa la mine, ba chiar mai si da in mine uneori. E acasa foarte putin timp (e la servici de dimineata pana seara) si timpul ala putin cat e acasa vine si tipa si zice ca de ce nu acult, ca ce nu fac aia, etc. Iar eu m-am saturat! De la ora 3 sunt singura acasa si atunci mai scap si eu putin de gura lor in rest...mama imi zice ca daca nu imi convine sa plec unde vreau, eu as pleca dar nu am unde (poate la bunica) Si stiu ca isi face griji pentru. mine dar daca ar fi adevarat si daca ii pasa de mine de ce nu face si in favoarea mea? Astept cat mai multe pareri!

Si pe mine ma mai cearta uneori parintii, dar nu ii ascult si ma inkid in kamera, dupa ma supun doar la ce cred eu ca ar fi mai bine, dupa care urmeaza si o recompensa ineinteles, dar cea mai preferata de mine,, este odihna definitiva tmp de o saptamana, dar evident nu se poate.



eu cred ca atunci cat timp esti singura acasaa ar trebui sa faci doar ceea ce poti, sa faci curatenie, sa speli vase, sa mai citesti c (dar dupa sa le povestesti alor tai daca vrei), etc etc etc. PS. doar ce poti.


si pe urma ai sa evezi ca o sa fie mai bine


fundita?

Pai si pe mine ma cearta in fiecare zi parintii, dar m-am obisnuit.Eu m-am enervat o data si am plecat la bunica,(sta aproape de mine). Si au inceput sa isi faca griji si mi-a parut rau ce am facut.Normal ca atunci cand am venit acasa m-au certat groaznic, dar eram bucuroasa sa ii vad uite cateva sfaturi:
Se intampla ca parintii si copiii au tot felul de dispute din cand in cand. Nici o persoana nu se simte confortabil cand este implicat intr-o cearta care poate deteriora relatia pe care o are cu ceilalti. De aceea, este bine sa intelegem care ar putea fi motivele pentru care copiii nostril incearca intra in dispute cu noi.
Iata cateva motive:
Copilul inca nu are abilitatea de a-i intelege pe ceilalti pana spre adolescenta. Sunt centrati spre nevoile lor si nu vor putea intelege punctul de vedere al altcuiva pana spre 4-5 ani, cand putem incepe sa ne asteptam de la el ca ne va asculta rabdator argumentatiile in cadrul unei divergente. Copiii trebuie sa exerseze arta negocierii si pentru asta provoaca uneori dispute. Doreste sa invete cum sa cedeze, cum sa piarda sau cum sa castige o cauza. Pentru aceasta insa, invatati-l sa negocieze respectandu-l pe celalalt. Daca va vedea ca in cadrul familiei negocierea dezacordurilor este plina de respect, va invata sa negocieze respectandu-va. Si va invata si cum anume se pot rezolva unele dispute, cedand "teren", fara a simti ca a pierdut o lupta. Cum copiii isi doresc sa devina cat mai repede independenti, ar putea sa eludeze autoritatea tocmai pentru a-si experimenta sentimentul de autonomie.
De aceea, aveti putina rabdare cu ei, au nevoie de aceasta experimentare pentru a intelege ce inseamna de fapt sa iti asumi independenta. Il puteti lasa sa isi asume "independenta" solicitata (atata timp cat nu-i este siguranta si dezvoltarea puse in pericol), insa discutati cu el acest lucru. Trebuie sa stie ca, in caz de esec, il veti sustine in continuare. Disputele intevin uneori ca urmare a unei acumulari de afecte puternice, a oboselii. Daca copilul dumneavoastra a avut o zi grea (o lucrare la scoala, un vaccin, un antrenament), exista un risc destul de ridicat de a intra intr-o disputa cu dumneavoastra. Cel mai mic lucru poate deveni un motiv de disputa: rugamintea de a-si aseza ghiozdanul pe raft poate deveni cel mai mare motiv de tragedie! Lasati-l sa se odihneasca si sa se relaxeze putin si apoi il puteti aborda din nou. Incet, va aprecia tactul de care ati dat dovada si va va solicita atentia pe viitor pentru a va marturisi cand si de ce se simte oboist, suparat.
In privinta aceasta, probabil ca toata lumea este de acord: conflictele dintre parinti ii afecteaza in mod direct pe copii. Chiar daca adultii se straduiesc sa nu se certe in fata celor mici, starea de incordare va fi foarte repede perceputa de acestia. De fapt, din punct de vedere al modului in care sunt afectati, psihologii americani spun ca pentru copii nu este nicio diferenta intre certuri violente, cu tipete si injurii, si tacerile "de piatra", cand atmosfera este incarcata cu o tensiune atat de puternica, incat ar putea fi "taiata cu cutitul", cum spune o vorba.

Probabil parintii se gandesc la faptul ca, atata vreme cat isi fac datoria fata de cei mici si ii inconjoara cu dragoste si atentie, acestia nu vor suferi ca urmare a neintelegerilor care apar in familie. Este gresit si, pe termen lung, ar putea fi foarte daunator pentru dezvoltarea copiilor in plan psihic. Echilibrul lor emotional depinde direct proportional de felul in care decurg relatiile dintre parinti.


Copiii sunt afectati de neintelegeri, indiferent de varsta

In context, una dintre chestiunile controversate se refera la varsta pe care o au copiii in momentul aparitiei neintelegerilor si gradul in care sunt ei influentati de acestea. Astfel, unii sunt de parere ca prichindeii cu varsta de pana in sapte ani percep mai bine aceste framantari, pentru ca nu au atat de multe preocupari de natura sa le distraga atentia. Alti specialisti considera ca, dimpotriva, adolescentii sunt cel mai afectati, dat fiind faptul ca se afla la o varsta atat de delicata din punct de vedere psihologic.

Ei bine, adevarul este ca ambele "tabere" au dreptate. O serie de cercetari complexe efectuate in strainatate au pus in evidenta faptul ca, din acest punct de vedere, copiii raman copii cel putin pana cand ajung la maturitate si isi intemeiaza propria familie. Cu alte cuvinte, indiferent daca are trei sau douazeci de ani, copilul este la fel de influentat de ceea ce se petrece intre parintii sai.

Sentimentele sunt complexe: teama, neputinta, vinovatie (aceasta apare in special la copiii de varsta mica, ei nefiind capabili sa inteleaga de ce mama si tata sunt suparati unul pe altul), uneori rusine, urmata de dorinta de izolare... Suna cel putin ingrijorator, nu-i asa? Situatia s-ar putea ameliora daca raporturile dintre parinti se imbunatatesc; in caz contrar, copiii se pot confrunta cu stari de depresie, anxietate si eventuale deviatii de comportament.

Ce este cel mai trist e faptul ca parintii nu realizeaza toate aceste lucruri. Cum spuneam, multi dintre ei sunt de parere ca micutii traiesc in propriul lor univers si ca, atat timp cat nu sunt in mod direct implicati in conflicte, nu sunt cu nimic influentati.

Din pacate, uneori ajung sa-si dea seama foarte tarziu cat de tare s-au inselat. Stresul poate fi atat de mare, incat din punct de vedere al impactului s-ar putea compara cu violenta fizica. Pe termen lung, copilul isi va pierde increderea in oameni (cum ar putea fi altfel, din moment ce proprii parinti l-au dezamagit?) si ii va fi foarte greu sa se ataseze de cineva, sa aiba o viata normala din punct de vedere afectiv.

Inclusiv in plan fizic ar putea aparea probleme. Copiii care se regasesc in aceasta situatie ar putea avea dificultati cu somnul, cu digestia, ar putea face atacuri de panica si avea migrene.


Care conflicte sunt, cu adevarat, nocive?

Toate cele de mai sus nu trebuie sa te conduca la concluzia ca divergentele cu partenerul iti sunt cu desavarsire interzise. Doar nu traim intr-o lume perfecta, iar controverse apar in orice relatie. Insa voi, adultii, trebuie sa invatati sa faceti diferenta intre certurile inofensive (si constructive) si cele care nu numai ca nu va vor ajuta sa va rezolvati conflictele, dar vor cauza si alte necazuri.

Astfel, conflictele inofensive se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:


Discutii pe un ton calm, coborat.
Disponibilitate din partea ambilor pentru compromis.
Evitarea apelativelor jignitoare.

Pe de alta parte, in conflictele daunatoare (si, de multe ori, inutile) se regasesc urmatoarele:


Partenerii intra foarte repede in defensiva.
Ostilitate evidenta, exprimata atat verbal, cat si prin gesturi si priviri.
Insulte.
Actiuni bruste si zgomotoase, cum ar fi trantitul usii.
Agresiunea fizica.
Uite si un site unde poti afla mai multe
www.scoalaparintilor.ro