Nu mai suport! Nu știu ce să mai mă fac! La aproape 18 ani sunt un om extrem de anxios, timid și introvertit. Din aceste cauze mi-am ratat copilăria și adolescența și nu m-am bucurat cum a trebuit fiindcă am stat mai mult pe acasă. Nu am avut niciodată prieteni(doar cunoștințe) și nicio relație. Din cauza insecurităților mele nu mi-am găsit locul în niciun grup de prieteni și nici nu am avut curajul vreodată să vorbesc cu o fată. Mai exact, încă din prima zi de școală am fost respinsul clasei, dar și părinții mei au fost foarte stricți cu mine și mi-au controlat pe cât posibil toate interacțiunile sociale. Ca să vă faceți o idee, nu mă lăsau nici să vorbesc cu vărul meu care era și vecin cu mine și era și cuminte. Acești factori au contribuit cel mai mult la stima de sine scăzută. Ce mă oftică cel mai tare este când văd copii de 12-13 ani care au relații și eu nu am avut nicio relație pana acum(mi-e frică să vorbesc cu fetele). Am atatea de spus și nu pot scrie in postarea asta. Nu am nici posibilitatea să merg la psiholog fiindcă nu vor să mă ducă părinții. Cel mai rău mă doare că nu am cu cine să vorbesc despre ce simt. Nu am niciun prieten, părinții nu vor să mă asculte. Nu știu ce să mai fac să ies din starea asta de anxietate socială, am încercat să merg și la sală ca să mai îmi crească stima de sine dar nu a funcționat. Sau poate dispare de la sine? Sau trebuie să găsesc un prieten care să mă introducă în alte grupuri? Cei care sunteți sau ați fost ca mine, am nevoie de ceva sfaturi în special de la voi.
DISCLAIMER: Dacă aveți de gând să scrieți mesaje de genul "Lasă că nu ai nevoie de prieteni", "La ce îți trebuie relație" mai bine nu mai vă deranjați să scrieți că mai mult îmi face rău. Oricine trebuie să comunice, nu să stea să-și rateze viata cum fac eu până în momentul de față, deci nu e valid argumentul că nu-mi trebuie prieteni. La fel și cu relația, nu e un lucru anormal, e vârsta care îmi cere acest lucru să zic așa. Nu zic că e bine să ai prea multe relații, dar nici deloc ca și mine, care din lipsa interacțiunilor cu persoane de sex feminin am ajuns să simt o teamă în prezența lor.
Ordonare:
Cronologică
EDIT: La școală unii colegi râd de mine ca stau toată ziua în casă și ca nu ies pe afară, chiar dacă eu ies în ciuda faptului ca ies cu singurătatea.
Pe lângă mai sunt făcut și fraier, ciudat etc.
Poate pur și simplu glumesc și sunt eu prea ciudat și nu știu de glumă.
În fine, m-am saturat sa fiu un ratat și un antisocial.
Răspunde
Daca azi ai venit aici sa ne spui acest lucru, inseamna ca ai constientizat ca-i prea mult si doresti sa te schimbi iar acest lucru este un INCEPUT bun!
Continua sa mergi la sala zilnic, daca asta te face fericit si-ti da o oarecare satisfactie.
Intra in vorba cu oamenii care-i intalnesti acolo, mai un "buna ziua", mai o gluma si cu timpul te vei simtii in largul tau, sa poti lega conversatii mai lungi.
Cu siguranta exista si receptie unde poti face comunicare macar profesionala, cu fata de la receptie.Intreab-o ce clase de fitness au, ce profesori mai buni sunt, ce ar recomanda ea samd.
Iesi si te plimba, mergi la o sala sa joci ceva: un tenis, handbal, fotbal, volei, orice unde esti in contact cu alti tineri de varsta ta.
Invita un vecin cu care te impaci bine sau un coleg de clasa, la o terasa. Cu siguranta exista cineva cu care poti iesi si comunica.
Bună! Adaugă-mă pe Instagram, mi ar face plăcere să vorbim mai multe. Ig: lidiapurice
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
