Nu vad ca ai fii o persoana serioasa, odata ce ai ganduri de suicid, asta denotand ca esti o persoana labila, cu probleme psihice destul de mari, care nu poate sa se controleze.
Ti-as recomanda de ugenta sa vorbesti cu mama ta si sa mergeti la o evauluare psisitarica pentru o evaluare corecta si tratatment adecavt, fiindca tu chiar ai probleme seriose si esti in mare pericol.
Ca ma vad singura
Ești așa cum te vezi. Să te vezi altfel și te vei simți altfel.
si mna simt ca nimeni nu tine la mine. Și mna, cum simți asta?
A simți are legătură cu auz, văz, miros, gust, pipăit. Aceasta nu este o simțire, ci un gând. Deci, mna, ce e cu gândul ăsta?
Uite,viața este asemenea unui joc,cu cât avansezi mai mult,cu atât descoperi tehnici de lupta mai bune,astfel ca să poți învinge bossu' din finalul jocului.
Nu e un joc ușor,insa merita trăit,că dacă nu ar fi meritat, acei oameni,sărmanii de ei, bolnavi din toți rărunchii nu și-ar mai dori sănătate, astfel ca viața lor să revină la normal.
Știu cum e sa ai niste părinți care îți oferă doar niste condiții și cred că asta îl ajută pe copil sa devină un om de succes! ASTA E CEA MAI ABERANTĂ GÂNDIRE! Cum unei plante îi poți oferi toate condițiile, numai nu-i nu lumina... evident ca la un timp se va usca, este firesc.Asa și omul, degeaba are de toate daca nu are afecțiune și iubire din partea părinților. Faza tristă e că nu ești tu un caz singular,ci daca e sa luăm la bani mărunți situația,astfel de cazuri sunt foarte des întâlnite, dar mușamalizate, că na, copiii au tot ce le trebuie, iubire nu am cum sa ii ofer că trebuie să îi ofer condiții.GRESIT!
Sa mai zica cineva că acest regim al ororilor,comunismul,a avut un impact emoțional pozitiv asupra noilor generații,doar pentru că "nu exista depresie pe vremea mea "…asta nu înseamnă că aceștia nu au avut vreodată momente de dispare,însă nu recunosc.
Am adus chestia asta cu familia,deoarece din familie pleacă acesta stima căzută, nu din alta parte!
Revenind, nu ai pierdut nicio emoție, ci nu îți dai voie sa le simți, le tii izolate pentru a te proteja.Inteleg pe deplin aceasta trauma, uneori și eu sunt nevoit să fac asta,dar vezi tu,nu e sănătos sub nicio forma!
Acum că am citit tot ce ai scris,ceea ce am zis eu mai sus se potrivește mănușă,tu trăiești Intr-un mediu toxic tare,unde emoția este o vulnerabilitate.E și evident sa te simți ca ultimul om,având în vedere situația actuală!
Cu toate că trăiești într-un mediu toxic,este alegerea ta de a fi,și tu la randul tau, toxica! Si daca o sa-mi spui că-s nebun, poate sunt,nu zic nu,însă eu mi-am modelat destinul și mi-am căutat atât exemple pozitive, de la care se învaț, dar și negative, pentru a mă putea feri de asemenea persoane nocive vieții mele!
Mai mult, de ce sa îți dai viața? Pentru ce? Crezi că dacă te distrugi, te ajuta cu ceva?
Fii puternica! VA FI BINE! Desi nu te cunosc sunt sigur că ești minunata! Capul sus și zâmbește!
Suna la telefonul copilului, si o persoana de la celalt capat al firului, o sa te ajute intr-un fel sau altul sa rezolvi unele din marile tale probleme. Daca vrei ceva sa se rezolve in viata ta, actioneaza, nu astepta sa-ti cada din cer.
Buna Elena, ai senzația că nu ești luată în seamă, sau nu ți se oferă atenția cuvenită de către cei din jurul tău:
Am să-ți răspund printr-o întrebare;
Tu, ce ai facut în tot atâtea ori, de câte ori, ai avut senzația că nu ai primit suficientă atenție din partea celor cu, care ai interacționat?