Nu stiu ce sa fac cu viata mea la 23 de ani.
Parintii m-au obligat sa fac o facultate care mi-a displacut total, nu m-au sustinut in alegerea mea, nu mi-au permis sa plec intr-un alt oras ca sa studiez ce as fi vrut eu.
Acum, dupa terminarea facultatii care nu m-a ajuta cu absolut nimic, trebuie sa ma angajez, sa fac ceva ce nu mi-ar placea. Eu sunt genul de om caruia daca nu ii place ce are de facut, nu face nimic bine.
Simt ca mi-am pierdut 4 ani degeaba, nu am invatat nimic.
Sunt cu moralul la pamant, simt ca as fi reusit in ceea ce imi doream.
Nu stiu daca as mai putea sa pierd cativa ani sa fac ceea ce mi-am dorit.
Voi ce ati face in locul meu?
Aveti si voi parinti nerealizati care v-au obligat sa faceti ce nu au fost ei in stare?
Ce as face in locul tau? Niciodata nu este prea tarziu, ai pierdut 4 ani vin viata. o zici de parca ai pierdut 30 de ani. Stai linistit. mai ai timp sa faci alta facultate, aia care ti-o doresti tu si mai departe sa faci ce iti place. Aparent, din moment ce ai facut 4 ani ce au vrut parintii tai, tu chiar nu stii sa pui,, nu" la momentul potrivit. Hai sa-ti zic o chestie, ei chiar daca sunt parintii tai, asta nu inseamna ca au si dreptul sa iti controleze viata. Intr-adevar, ei te invata ce este bine, ce este rau, iti fac inceputul drumului tau in viata, insa mai departe trebuie sa ti-l continui singur. Deci, eu nu prea cred ca ei s-au dus la facultate sa te inscrie pe tine. Apoi nu cred ca te-au luat si te-au bagat cu forta in masina, te-au dus la facultate si te-au legat de scaun, iar apoi te-au bagat in pod cu cartile in fata si nu primeai de mancare pana nu invatai tot ce se preda la cursrui. (scuza-mi imaginatia). Ce am vrut eu sa spun cu asta a fost ca era foarte simplu sa te impotrivesti, sa spui,, NU! NU VREAU!" si gata. Acum. ce faci tu mai departe. ORICE ti-ar zice ei, nu bagi de seama. Incearca sa te angajezi, sa faci rost de niste bani, cu care sa-ti platesti studiile si intretinerile, da tot ce ai mai bun din tine ca sa iei si bursa. Iar apoi iti continui viata cum iti doresti tu, facand ce-ti place. Eu asta as face in locul meu. Orice imi zic parintii de genu,, acum faci... " eu nu bag de seama. Daca cumva au chef de cearta cand vine vorba de subiectul asta, le inchid telefonul in nas iar eu imi continui viata cum imi place, invat ce imi place si mai tarziu sa fac ce imi place si sa fiu platit (asta ar fi un om de succes). Mai bine tragi din greu 3-4 ani de facultate decat.30-40 la un job la care te duci cu scarba. Crede-ma..se merita.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Zici ca ai 23 de ani? Esti major, pana cand o sa asculti de parinti? Daca ei nu iti respecta deciziile e treaba lor, tu ar trebui sa faci ce vrei tu, ce iti place. Cautati un loc de munca, mutate in alt oras singur. E decizia ta ce vrei sa faci cu viata ta.
Răspunde
Ce as face in locul tău... in primul rând, mi-as aminti ca deși părinții m-au adus pe lume, eu sunt singura responsabila de cine devin. Apoi m-as întreba "cine vreau sa fiu?".
Răspunsul la întrebarea ta: Draga mea, viața consta in alegeri. Așa ca, in loc sa te plângi ca trăiești o viața dictata, pentru numele lui Dumnezeu, găsește puterea sa-ți iei propriile decizii.
Multe persoane au facut scoala de pomana, du-te ca si curier sau livrari ori sau fa un curs pe ceea ce iti place si asta fa in viata.
Daca vei avea un job chiar si platit bine dar care nu iti place, atunci viata ta va fi ca a multor persoane, lipsita de sens, cei care asteapta week-end ul, concediul si lucreaza 40 de ani fara sa faca diferenta in viata cuiva.
Multi sunt nefericiti, nu alege calea lor! Fa ce-ti place, fa cu pasiune si vei castiga si bani frumosi, dar cu rabdare...
Este o varianta si in afara sa pleci, dar acolo multi au scoli si lucreaza munca de jos, mult mai grea ca in Romania si trebuie pus in balanta cat castigi si cat pui deoparte la sfarsitul lunii, asta conteaza daca iei calea aceasta.
Tot mai bine daca ai merge intr-un domeniu in care esti bun, ca atunci castigi super. De ex. in Anglia castigi si 20 lire/ora ca meserias, dar trebuie sa fii bun in ceea ce faci!
Pleaca si fa ce vrei!
Nu trebuie sa stai langa usa lor!
Cand n-or mai fi, atunci ce se-ntampla!
Tarziu este atunci cand ai 80 de ani si nu te mai duce nici capul si nici corpul nu te mai ajuta!
Pana atunci, nu renunta!
Daca vor sa te sustina, bine, daca nu...te-au nascut, te-au crescut...nu te-au sustinut, asta e!
Esti aici sa traiesti viata ta, nu pe a mamei sau a tatalui!
Bafta!
Sa auzim numai de bine!
Fii tare!
La vârsta ta am plecat la muncă în Anglia fără să stau pe gânduri, trec anii, iar banii sunt o necesitate. Dacă nu muncești acum pentru cele necesare, va trebui să o faci la un moment dat. Să nu mai zic că poate nu vei avea timp să întemeiezi o familie, pentru că mai important decât banii, este să fii iubit și apreciat, iar doar un suflet pereche îți poate aduce acea fericire pe care poate ai visat-o și ți-ai imaginat măcar odată cum ar fi. Eu am un an de când muncesc, nu regret că am venit aici, nici că am renunțat la facultate. Recunosc, poate la inceput mi-a venit greu, dar banii și ceea ce puteam să realizez cu ei, m-au motivat să continui. Imi pare rău că nu am început mai repede chiar, măcar de pe la 20 de ani, pentru că acum probabil aveam casa mea.
La vârsta ta nu e târziu să faci facultatea pe care o dorești.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
