Nu stiu ce sa fac. Intai vreau sa mentionez ca am 17 ani, deci sunt deja la stagiul in care eu consider ca ar fi cam tarziu sa mai pot schimba ceva. Asa cred ca am fost mereu, toata viata mea si nu mai suport. Efectiv nu ma integrez nicaieri, am prieteni cativa, nu multi, 2-3, dar nu pot zice ca am fi foarte apropiati gen sa iesim zilnic sau sa pot vorbi cu ei orice si sa ma faca sa ma simt eu insami,gen sa te poti simti apreciat ca om si nu stiu,nu e vorba ca ei ma judeca ceva, sunt chiar de treaba toti si asa,dar cred ca eu sunt vina la tot, poate pur si simplu viata asta nu este pentru mine si asa a fost sa fie. Probabil am si o depresie cam mare pentru ca nu imi gasesc locul nicaieri si cu nicio persoana. Am stari ciudate din cauza asta si chiar am inceput sa simt ca si cum lumea n ar fi reala, ca intr-un joc video si chiar si eu uneori simt ca parca n as fi reala si ca as avea emotii, stari. Imi este greu sa va explic si nu stiu daca ar intelege oricine pentru ca mna nimeni nu prea m-a inteles cand am mai vorbit despre asta. Nu stiu daca chiar ajuta sa va zica voua asta ca nu prea aveti ce face, dar poate macar puteti sa ma sfatuiti sau sa va dati cu parerea cam ce as putea avea mai exact.

Buna, Se numeste depresie din pricina lipsei de socializare si stima de sine scazuta. Dacai posibilitatea, mergi la un psiholog si descarca-te. El o sa te inteleaga perfect deoarece a studiat felul cum gandeste o persoana in toate starile sale. Si eu te inteleg perfect pentru ca am avut stari de genul si uneori inca am, dar dupa varsta de 18 ani, mi-am gasit un loc de munca, unde am intalnit colegi de toate tipologiile si am auzit diferite pareri si situatii. Am trecut prin mai multe chestii in viata, ce m-a facut sa ma intreb daca chiar sunt eu de vina pentru tot ce nu imi iesea. Raspunsul a fost desigur ca da. Asa ca am schimbat placa. Am devenit mai curios, mai indiferent atunci cand trebuie, mi-am mai intarit punctul de vedere si pot face fata la o discutie cu cel mult 6-7 persoane straine fara sa ma pierd prea tare. Si in final, acum la 24 de ani, am un job decent, colegi de munca foarte ok ( sunt mai tacut de fel, dar nu trece o zi fara sa stau la povesti cu ei ). Si acum urmeaza sa ma inscriu la facultate.

Ideea este ca poate acum, nu o sa ti se para ca reusesti ceva in viata si poate crezi ca nu merita sa traiesti asa, dar daca depui un efort de vointa si incerci multe chestii, peste ceva timp o sa iti gasesti locul si o sa reusesti in final sa ai si scopuri de care sa fi mandra atunci cand o sa le atingi. Deocamdata trebuie sa stai puternica si sa lupti cum poti tu.

Tine minte, sfarsitul intotdeauna va fi unul fericit, si daca nu este, inseamna ca nu e sfarsitul.

Buna.Nu e ok sa gandesti asa negativ,, mentionez ca am 17 ani, deci sunt deja la stagiul in care eu consider ca ar fi cam tarziu sa mai pot schimba ceva.''.Ai toata viata inainte sa schimbi foarte multe. Voiai sa scrii ca ai 71 de ani? Atunci da, era poate prea tarziu.Insa la 17 ani, repet, depinde de tine ce iti propui sa reusesti si de vointa ta.

In primul rand trebuie tu sa fii bine cu tine si sa te accepti asa cum esti, sa te respecti si sa te iubesti, nu ceilalti. Daca tu nu se simti bine cu propria persoana, in pielea ta, nu esti ok cu dezvoltarea ta de pana acum, sunt foarte slabe sanse sa te simti bine si cu oamenii care te inconjoara in diferite imprejurari sociale.

In al doilea rand, e foarte bine ca ai 2-3 prieteni, nici nu au nevoie de mai multi, crede-ma.Social media ne face sa credem ca toti suntem conectati si avem sute de prieteni, insa de fapt sufletul nostru apeleaza doar la cateva persoane foarte apropiate.
Apoi mai adaug ca nu e nevoie deloc sa vorbiti sau sa iesiti zilnic asa cum vezi prin filme.Prietenia adevarata rezista testul trecerii anilor si atat timp cat de fiecare data cand va vedeti radeti si povestiti de parca v-ati intalnit ieri, indiferent de cat de mult timp a trecut in realitate, altceva nu conteaza.

Mai mult de atat, iti sugerez si eu sa apelezi la psihologul licelui, mai ales ca nu trebuie sa platesti nimic.Acolo poti vorbi deschis despre orice si vei fi ajutata sa iti intelegi sentimentele, plus ce le-a cauzat.Nu esti singura care trece prin aceste stari, asa ca nu dispera.Ai incredere ca poti face orice daca esti determinata, iar lucrurile se vor rezolva de la sine.

Nimic ciudat. Asa suntem toti. Doar unii se imbata cu zeci, sute, mii de prieteni.
Nu fii deznadajduita, nu e bine sa stie chiar si o singura persoana totul despre tine.

Bună! Mai bine mergi la psiholog. Vei ajunge în stări mai grave dacă o să mai continui cu gânduri negative.

Eu sunt genul de persoana care merge pe premiza "calitate nu cantitate" in cazul prietenilor. Oricât de bun ar fi un prieten, tot nu ți-ar dori binele ca familia ta, sau poate ca nu am întâlnit eu încă astfel de oameni. Dar dacă crezi ca te simți mai bine in compania mai multor persoana, în acest caz, îți recomand să încerci să socializezi cu oameni noi prin activități care îți plac și să încerci să găsești un grup de oameni cu interese similare. De asemenea, poți încerca să te implici în voluntariat sau să te alături unei organizații care se ocupă de o cauză care îți pasionează. Este important să îți amintești că schimbările nu se întâmplă peste noapte, dar cu puțină perseverență și efort, poți găsi un loc în care te simți bine și unde te poți integra.

In primul rand, Niciodata nu e prea tarziu sa schimbi ceva in bine in viata asta, "prea tarziu" e doar cand esti mort! Tu ai abia 17 ani, orice se poate repara si indrepta la aceasta vastra, trebuie doar sa lupti ca sa poti sa invingi!
Lupta ta pare a fi insa cu depresia, incearca sa gandesti mai pozitiv, sa vezi si partea plina a paharului, nu doar pe cea goala!
Ai 3 prieteni, nu esti complet singura, viata de abia acum incepe, vei avea multiple sanse de a reusi tot ceea ce iti doresti daca reusesti sa te aduni.

La 17 anisori abia inveti sa stai pe picoarele tale, fiindca abia acum incepi sa intelegi ce ai facut rau pana acum si ce trebuie schimbat la tine, ca sa poti tarii ca o fata tanara si normala care are sansa in viata sa realizeze ceva sis a-si gaseasca un parytner pe masura.
Spui ca ai 2-3 prieteni, dar te asigur ca este suficient sa ai unul singur, dar care sa-ti fie prieten sincer si adevarat, ca de ceilalti nu mai ai timp.

Integrarea ta, de care vorbesti mai sus, tine de cat de inteligenta esti, ce anume vrei sa faci si pe cine vrei sa impresionezi, invatand sa faci lucuri corecte si normal, fara sa copii ce vezi la altele, sau online.

Cred ca petreci prea mult timp in casa, stand online pe forumuri, nemaifiind capabila sa faci diferenta intre viata fake "din online" si cea reala, total diferita de minciunile si irealitatile postate online.