Nu stiu ce se intampla cu mine, de ceva timp incoace am inceput sa ma inchid din ce in ce mai mult in mine.Cand prietenii ma cheama sa iesim undeva, parca nu am chef niciodata...si chiar daca merg,nu ma simt prea in largul meu simt din ce in ce mai mult nevoia sa stau singura.
Inainte ( cu cateva luni in urma ) nu eram asa, nu as fi ratat nicio ocazie de a iesi.Nu am trecut prin vreo drama sau prin cine stie ce situatie deosebita care sa ma schimbe, m-am schimbat pur si simplu si nu stiu din ce motiv
Cateodata nici eu nu ma mai inteleg...

Dupa cate ai spus, mi-am dat seama ca esti o adolescenta. E foarte normal acest fenomen. In perioada adolescentei, toti simtim ca avem nevoie sa stam singuri, sa ne facem tabieturile. Nu e un motiv de ingrijorare, si eu trec prin asta si incerc sa ma abtin, sa ies in oras, sa nu ma deranjeze prezenta parintilor mei etc.In orice caz, nu te ingrijora! Iti va trece. E ceva normal:*. Te pup si ai grija de tine.

O fi vreun tip de astenie, fiecare din noi mai pateste. Incearca sa spargi monotonia cat mai repede, e vital. Am patit si eu la un moment dat. Jogging-ul a ajutat

Pai.cred ca ar trebui sa te intrebi pe tine ce ai patit? poate prietenii sau oamenii din jurul tau te.au deranjat cu ceva sau te.a deranjat cineva drag, poate iti place de cineva.Totusi cu cat te inchizi mai mult in tine e cu atat mai rau.Trebuie din cand in cand sa mai iti faci timp si de iesit. Daca o sa imi spui mai detaliat problema ta cred ca pot sa te ajut dar asa nu am cum...

Cu toții ne schimbăm în timp, e ceva normal, mai ales în perioada adolescenței.