Nu stiu cum sa vorbesc cu oamenii.Am senzatia asta ca nu stiu.Sunt luata peste picior de multe ori sau glumeste cu mine, iar eu nu-mi dau seama daca e gluma.Sunt fata. Spre exemplu,siti cum sunt baietii,mai fac o gluma, mai pun o intrebare cu mai multe intelesuri [ nu in sens pervers] si eu, fiind bine educata, raspund ca mna, si apoi imi aud : am glumit no tu chiar ai crezut?
Ma simt proast.Pur si simplu asa ma simt si nu stiu de ce..De mica sunt o persoana sensibila, si poate putin prea credula, insa pretenoasa si sociabila.
Am 18 ani, si fiind la facultate, sunt diferite personalitati,caractere,oras nou si eu chiar ma simt foarte mica acolo in locul meu, si inferioara.Simt ca nu stiu cum sa comunic cu persoanele sau cum ar trebui sa raspund sau sa reactionez la intrebarile oamenilor.

Nu prea ai cum sa schimbi asta, considerand ca vorbesti din suflet (adica ceea ce zici reflecta modul tau de a fi, de a gandi). Si eu mai zic ciudatenii seci si macabre. Dar stii ce am facut in privinta asta? Am inceput sa prind atitudine, sa fac sa para ca chiar vreau sa zic ceea ce zic (ceea ce nu e departe de adevar). Practic, m-am individualizat prin ceea ce zic, mi-am transformat felul de a vorbi intr-un brand, astfel ca daca zic ceva pe grupul de whatsapp al clasei si as fi anonim, sunt sanse sa fiu recunoscut numai pe baza a ceea ce zic. Daca adopti intr-un fel sau altul aceasta metoda, probabil (dar nu sigur) ca o sa fie mai bine. Cat despre ascultatul si intelesul celorlalti, nu stiu daca sa zic ca e neaparat vina ta. Daca te individualizezi, lumea cand se va gandi la tine se va gandi automat la "tipa aceea careia ar trebui sa ii explic mai altfel" (considerand ca nu te detesta) si o sa iti transmita intr-un mod anume ce au de zis (din nou, nu e general valabil).
Si eu sunt ciudat, timid, am momente de slabiciune, dar sa ma ia naiba daca cineva de la mine din clasa ar crede asta. Acuma, nu trebuie sa pari mai tare decat esti; din nou, trebuie sa te gandesti mult la tine insati, sa te descoperi, sa te individualizezi (normal ca lumea te priveste ciudat daca nu intelege cum esti si nu te poate baga intr-o categorie; plus ca ar vedea timiditatea si lipsa de personalitate ca pe o slabiciune).
Cand mai dai un rateu la partea cu socializarea, treci pur si simplu peste (daca nu poti din punct de vedere emotional, macar de fata cu cel caruia i-ai gresit arata-i ca asta e, se mai intampla sa existe neintelegeri, nu e neaparat vina ta ca nu intelegi cand alticneva vorbeste cu sensuri ascunse).
Daca toti din jurul tau se duc unii la altii sa socializeze si tu stai locului asteptand ca cineva sa vina la tine, nu e neaparat un lucru rau. Asa esti tu ca om, nu trebuie sa iti para rau. Poti sa te prefaci ca esti mai prietenoasa, poti sa incerci sa inveti sa vorbesti, dar niciodata nu o vei face in mod veritabil, pentru ca nu esti facuta sa socializezi la modul ala. Daca vorbesti numai cu personana din stanga si cea din dreapta ta si ti-e de ajuns, asta e.