Nu stiu daca o sa mai suport inca 2 luni, daca zilele vor fi precum cea de azi. Pur si simplu numai suport scoala, si nu de invatat imi e ci de colegi si de atmosfera aia de r***t care e in liceul ala.Decand a inceput anul scolar simt ca numai suport, in fiecare zi ma rog sa se termine mai repede orele, ajung acasa si ma simt din nou impacata, a doua zi cand ma gandesc ca trebuie sa ma duc din nou la scoala, imi pun cartile in ghiozdan cu dea sila, si cand ma gandesc la ce urmeaza nici nu mai imi vine sa invat, nu e vorba de lene, daca era vorba despre asta recunosteam, dar pur si simplu mi-e groaza de liceul ala.Rare sunt zilele in care ma simt cat de cat ok, si asta doar pentru 2 ore.In fiecare luni dimineata astept week-end-ul.Mereu astept vacanta cu mult interes pentru a imi rezolva aceasta problema.Sa nu mai imi fie groaza sa merg la scoala.Sa fiu eu insumi exact cum sunt acasa, sa vorbesc, asa cum vorbesc cu cunoscutii.Mereu imi doresc sa vorbesc cu cineva, chiar am cautat acest lucru, nu am lasat sa vina de la sine si tot nu am rezolvat.Nimeni nu ma intelege, si chiar toata lumea isi formeaza o impresie gresita despre mine.Chiar mama, cand imi vede starea pe care o am cand stiu ca urmeaza sa merg la scoala, nu ma intelege si imi spune ca"Ce esti asa? De parca te-ai duce la scoala sa cari pietre de moara."(as prefera mai degraba sa car pietre de moara). Adevarul e ca nici eu nu prea vorbesc despre asta cu ea pentru ca am incercat si nu ma intelege. Pur si simplu nu mai rezist, simt ca numai pot, ca si cum as fi inchisa intr-un vid si as astepta cu multa nerabdare sa iau o gura de aer.Nu mai suport batjocura tuturor, numai suport stare in care ma aflu de foarte multe luni.TRebuie sa fac ceva neaparat, simt ca innebunesc.Acum m-am descarcat intr-un fel dar nu e ca si cum as fi facut-o in fata cuiva.Sunt disperata...si nu am nici un prieten... Daca ma puteti ajuta cu ceva va multumesc din suflet!

P. S.-Ma scuzati ca am scris atat de mult, dar cuvintele mele inca nu s-au terminat...

Inteleg ce simti. Stiu ca e foarte greu sa treci prin asa ceva fara sa ai un sprijin, fara sa te poti relaxa apoi in vreun fel. Din ce inteleg nu prea esti acceptata in cadrul colectivului si astfel iti e foarte greu. In legatura cu faptul ca mama ta nu te intelege, stiu cum e. Mi-ar placea sa putem vorbi si sa imi dai mai multe detalii. Daca vrei sa vorbim imi poti lasa un id pe privat.

O idee buna cred ca ar fi aceea de a te transfera la alt liceu(insa asta in urmatorul an scolar ). Sincer nu stiu ce sa-ti spunDar sa stii ca-mi pare rau pentru ce ti se intampla
Incearca sa treci peste lunilea astea 2 si dupa cred ca e mai bine sa faci cum ti-am zis(insa tu alegi). xoxo

Asa ma simt si eu, mai ales, din cauza colegilor. Am niste colegi da tot c. a. c. a. t. u. l.

Nu cred ca solutia cea mai buna e schimbarea scolii.Stiu din proprie experienta. A mai avut loc o shimbare in viata mea si acum regret nespus ca am plecat de acolo.Sunt constienta ca schimbarea trebuie sa vina de la mine. Oamenii sunt peste tot la fel...Si oameni buni si oameni rai.Numai ca in unele locuri sunt mai multi rai decat buni. Oricum eu sunt vinovata pentru tot ce mi-se intampla...

Acelasi lucru simt si eu si nu prea m-am integrat foarte bine in liceu, mi-ar placea sa-mi dai id de mess pe privat ca sa ne descarcam. Nici pe mine nu ma inteleg ai mei dar asa sunt parintii.Stiu ce simti si cat de greu vor trece lunile astea 2. dar gandeste-te ca vine vacanta .

Sunt in aceeasi situatie doar ca eu nu vreau scoala...imi doresc sa merg acolo doar de dragul colegilor pentru ca ei ma inteleg. Eu cred ca ar trebui sa incerci sa-ti gasesti in acel colectiv al clasei un coleg/colega care sa te inteleaga. Incearca sa te schimbi.

Nu stiu, incearca sa discuti cu un psiholog, descarca-te si poate te va ajuta intr-un fel

Www.aschiutta.com Un frumos blog pe care merita sa intri

Www.aschiutta.com Un frumos blog pe care merita sa intri

Pana sa intru la liceu, visam cu ochii deschisi.stateam si citeam pe diferite site-uri " ce frumosi sunt anii de liceu ", probabil visasem prea mult.
Nu este zi in care sa nu ma gandesc cat ghinion am putut sa am sa pic in liceul in care sunt.
In fiecare zi acelasi c***t, imi vad "minunatii"colegi si ma rog sa treaca orele cat mai repede si sa ajung acasa.sa mai respir.
Nu am curajul sa ma mut...ma adaptez foarte greu.
Nu e zi in care sa nu ma gandesc.sa ma mut sau sa stau.
Imi este frica de necunoscut.
Sa nu uit.liceul meu este plin de rromi, minunat nu?
Inteleg aproximativ prin ce treci.nici eu nu pot sa fiu cu "ei" cum sunt acasa si merg cu aceias sila la liceu.
Nici nu pot sa comunic cu colegii mei de clasa.cand aduce cineva vorba de vreun parc, pub ceva.toti se gasesc cu "am treaba, nu am bani, e vremea naspa" cu astea poti sa faci ceva?
Cred ca pana la urma o sa raman si o sa-mi blestem zilele.si o sa-mi pierd 4 ani de zile degeaba.
Deci nu esti singurul care trece prin c******i, poate o sa avem parte de vreo minune ceva.ca deja o iau si eu razna.

@ultimul anonim:am citit ce ai scris tu, mi-ar placea sa vorbim mai mult, bineinteles daca vrei si tu.LAsa-mi o modalitate de contact pe privat sau aici.Hai sa incercam sa schimbam ceva si sa fim mai optimisti!. Tu alegi... te astept...

Crede-ma nu mai stiu ce sa fac eu am avut o relatie in care toate colege iubeau acel baiat, pe urma el iubea trei fete eu si inca doua dar idn pacate eu eram ultima in iubera lui acum isi bate joc de mine...nu mai suport simt ca mor va rog ajutati-ma...id meu daca vreti sa ma ajutati:aly_scumpy1113