Nu ştiu de ce, dar de când am terminat şcoala mă simt tristă şi nu din cauza şcolii fiindcă nu sunt genul care plânge la sfârşit de an şi chestii, nu mă prea înţeleg cu colegii şi na... Oricum, mă simt tristă, dar nu ştiu de ce. Simt o greutate pe piept sau nu ştiu cum să zic... Nu pot descrie senzaţia aia. Pur şi simplu mi-a pierit tot cheful. Nu mai fac nimic ce-mi place. Câteodată îmi vine să mănânc până nu mai pot şi altă dată nici nu mă ating de mâncare. Am senzaţia că toţi sunt supăraţi pe mine şi că sunt enervantă şi din cauza asta m-am oprit din a vorbi cu singurii mei prieteni. Noaptea nu dorm, ci mă gândesc la diferite lucruri şi ajung să fiu tristă din nou. Nici muzica nu-mi mai place, pur şi simplu mi-a pierit cheful. Din cauză că nu dorm noaptea de abia spre dimineaţă şi atunci dorm mult şi mereu mă ceartă părinţii. Sunt obosită chiar dacă nu fac eforturi mari şi din nou părinţii mă ceartă din cauză că nu am chef de nimic. Oftez des, îmi vine să plâng fără motiv. Dar cel mai rău lucru e senzaţia din piept. E ca şi cum aş avea ceva greu pe piept, pur şi simplu stă acolo şi mă macină. Cel mai rău lucru e că nu ştiu de ce mă simt aşa. Cu plânsul e ca şi cu mâncatul. Ori plâng din orice, ori nu pot plânge şi senzaţia din piept se intensifică. Sunt moale, nu mai am putere să ridic nimic, tremur şi sunt paranoică. Mă uit în oglindă şi când mă văd îmi dau seama că nimeni nu s-ar uita la mine. Aş vrea să merg la un psiholog, dar părinţii mei nu ar fi de acord. Sunt oameni în vârstă şi nu le pot spune asta fiindcă imediat m-ar certa şi mi-ar spune că nu am de ce să fiu tristă fiindcă am tot ce-mi trebuie. Chiar nu am cui să-i spun, dacă le spun prietenilor încep să spună că sunt şi eu o prefăcută dinaia care se dă emo. Îmi pare rău pentru că am scris atâta, dar sper că cineva mă poate ajuta sau îmi poate da un sfat. Aş vrea sfaturi constructive, nu un simplu " fii fericită " sau " nu te mai gândi la chestii triste şi fă ce-ţi place". Mulţumesc.

Buna Zeiss :D,
Incearca sa vezi si partea buna a lucrurilor chestiile marunte ale vietii si arata recunostinta fata de ele.Treci printr-o perioada mai grea, te intelegem si noi am fost la fel, dar poate iti scapa ceva esential sau ai complexe din copilarie sau sentimente inabusite care dau navala in prezent.
Iti recomand sa te uiti la filmul
http://www.youtube.com/watch?v=SvTvyeSN_xo

Daca vrei sa tinem legatura imi lasi un mesaj.



Sa ne auzim de la foarte bine in sus!

Hei baby. In primul rand pot sa spun ca scoala s-a terminat de mult si trebuie sa te bucuri de vacanta. Si eu imi urasc colegii, iar in timpul anului scolar mereu spuneam "abia astept sa vina vacanta". La inceputul vacantei ma simteam la fel in postura ta, fara chef de nimic. Dar totusi m-am gandit ca daca ar fi scoala, ar trebui doar sa ma trezesc dis de dimineata si sa fac doar lucruri care nu-mi plac. Uite asa e vacanta si doar ma trezesc, imi fac mancare, ma joc pe PC, ma distrez etc. Prieteni nu am deloc. Ies doar afara sa ma plimb, iar in rest stau toata ziua la PC. Totusi, ma simt bine.

De obicei cand te simti asa, ai niste goluri in tine. Ceva te supara si nu stii, sau nu prea ai bagat de seama. De obicei eu sunt asa ori cand ma freaca parintii la cap, ori cand ma gandesc prea mult la viitorul meu, ori cand ma gandesc ca nu-s placut de nimeni etccc
Ca sa te simti mai fericita, gaseste lucruri care sa te motiveze. Lucruri care sa te faca sa zambesti in fiecare zi, cum ar fi o muzica buna, o amintire frumoasa, un om care ti-a dat curaj in viata, un eveniment care urmeaza sa il faci (cum ar fi sa mergi la mare/munte) etc. Pe mine, spre exemplu, ma motiveaza anime-urile (Naruto, Death Note), unele soundtrack-uri, jocurie si viitorul meu. Am incredere ca voi reusi! In rest, tu ar trebui sa te bucuri mai mult de viata. Gandeste-te ca e vacanta, si nu trebuie sa te chinui cu scoala. Incepi de aici. Apoi fa lucruri care sa iti placa. Hobby-urile tale. Eu foarte mult lucrez la video-urile de pe Youtube. Afara du-te si comunica cu oamenii. Cand vorbesti cu cineva nu te-ai simti singura. Daca simti ca un prieten te tradeaza, iti faci altul. Sa nu iti fie frica de chestii de genu: sunt urata. Increderea de sine conteaza cel mai mult. Chiar m-am uitat aseara la un video cu un "social experiment" unde arata un tip care s-a costumat intr-un grasan, si acesta demonstra ca si asa se poate intra intr-o discutie cu o fata. Nu neaparat trebuie sa ai muschi si bani, ci interiorul conteaza. Asta e la baieti. La fete este la fel. Sa fii mai increzatoare. Daca esti timida, atunci gandeste-te la urmatoarea solutie: timiditate + actiune = curaj si simtire de bine.
Suuuunt foate multe lucruri care le poti face. Doar incearca! Daca ai vreun carusel ceva prin oras la tine, da-te in el. Eu m-am dat in ciocane recent, si m-am simtit egggsecelent. Iti urez succes si nu uita: E VACANTA. Nu sta pe degeaba, ca dupa te vei trezi ca a venit scoala.

Din cate observ, tu ai niste tulburari destul de adanci la adresa persoanei tale care te fac sa nu mai stii cine esti.In momentul de fata cred ca ar trebui sa iti pui ordine in ganduri sa te descoperi pe tine,iar daca nu reusesti incearca o trnsformare, vei descoperii cine ai fost si te vei mandrii cu cine esti, dar ai grija incearca sa fie una buna...Iar cat despre cheful de viata lipsa si eu sunt la fel, e de la caldura si lipsa de socializare, daca nu ai cu cine sa vb poti vb cu mine prin mesaje sau cu alte persone pe net dar totusi cred ca cel mai bine este sa intaresti relatiile cu familia sa ajungi sa glumesti in preajma lor sa le dovedesti ca esti matura si esti la rescruce de drumuri, ca poti fi cine vrei tu chiar daca nu stii cine esti in prezent.Cum spunea si DaReZon,incarca sa te uiti sa anime-uri (naruto,DN Angel,Kilari,Kaleido star,inuyasha,etc mai gasesti tu ). Daca tot nu-ti gasesti cheful de viata, oricum cum vine ploaia du-te afara si stai in ploaie cu zambetul pe buze (chiar daca e fals, se va adeverii putin cate putin ), apoi invarte-te si simte cat de reci sunt picaturile de ploaie. Daca in schimb nu ai voie afara cand ploua si nu vrei sa iesi pe ascuns (respectele mele daca nu vrei sa iesi fara acordul parintilor) incearca un dus rece care te va racorii si te va scoate din rutina zilnica care te copleseste. Fi tu chiar daca inca nu stii cine esti, incearca sa iesi din rutina zilnica, pentru ca asta este problema te-ai pierdut pe tine in aceasta plictiseala absoluta... Daca mai ai intrebari nu ezita sa mi-le pui.Te rog sa te distrezi vara nu tine o versnicie.Trebuie sa te bucuri de ea.

Poate ca nu pot sa iti dau un raspuns atit de constructiv pe cit il doresti tu, dar cert este ca e doar o perioada! Cu totii cred ca trecem prin astfel de momente cind senzatia aia din piept nu ne lasa in pace si ne face sa ne gindim la fel de fel de chestii. Incearca sa te gindesti ca perioadele aiurea sunt urmate de clipe mai bune si vei uita de experienta asta neplacuta! Acum nu poti face altceva decit sa-ti plingi de mila, stiu cum e.dar starea o sa ti se schimbe atunci cind incet incet va trece greutatea de pe suflet. Pina atunci incearca sa citesti vreo carte, pentru ca odata intrat in continutul cartii iti supui atentia pe ceea ce scrie acolo si nu mai tragi atentia la cum te simti, sau priveste vreun film asa mai incurajator ca sa zic, unul din care o sa ai ce sa inveti))... as puta sa iti propun citeva, dar nu e cazul sa deschid o alta tema care nu te-ar interesa... Si stii, poate ar fi bine sa gasesti pe cineva cu care sa vorbesti, pentru ca daca tii totul in tine o sa doara mai tare!

Ai spus ca,, de cand s-a terminat scoala ma simt trista, dar nu din cauza scolii''; asta inseamna ca in timpul scolii aveai cu cine discuta (chiar si chestii de genul: buna, ce faci? bine, pa). In timpul scolii mintea ta era ocupata cu problemele scolii (teme, proiecte etc), plus,, aventurile" dintre colegi si chestii de genul. Aceste lucruri iti masca problemele din suflet, care in realitate sunt mult mai importante decat tot ce roieste in jurul nostru.
Acum, cand vacanta a venit, zumzaiala a incetat, iar tu ai inceput sa iti dai seama cat de singura esti si nu mai are ce sa-ti mascheze suferinta.

Ce e mai important in aceste momente, este sa realizezi ca te afli in pragul depresiei, deci ai grija sa nu ii cazi prada. E important sa iti mentii echilibrul moral.

Daca tot nu ai somn, incearca sa iti creezi propria poveste (propriul film), cu tot ce iti trece tie prin minte. Acest lucru te va ajuta sa scapi de gandurile negre care te macina. Sau incearca sa scrii ceva, sa compui ceva versuri in care sa iti exprimi sentimentele, gandurile (daca ai ceva legaturi cu muzica poti compune si muzica). Este o metoda mai buna decat sa scrii intr-un jurnal.

Daca ai frati/surori mai mici, de 2, 3 ani, joaca-te cu ei si asculta-le sporovaielile (te vei minuna de cate le trece prin cap).

In fiecare seara alearga o jumatate de ora cel putin (depinde de rezistenta). Este posibil sa-ti revina putin cate putin pofta de mancare si (eventual) somnul. In acest timp asculta o muzica buna (eu ti-as recomanda Eminem, dar depinde de gusturi).

Spre final, ocupa-ti timpul cu diverse activitati, dar nu lasa durerea din suflet sa te distruga, pentru ca este pacat, mai ales ca poate lasa urme adanci.


Nu prea mai stiu ce sa-ti spun, dar daca crezi ca te mai pot ajuta, lasa-mi mesaj (sau un mail).


Sper sa treci cu bine peste perioada asta, prin care cam toata lumea trece.