Ai o situație încurcată.
eu ma prefac ca totul este bine.
Dacă reușești să te prefaci, de aici rezultă că ești puternică.
Nu am niciun moment de fericire zilele astea, nu am niciun moment de fericire zilele astea.
Nefericirea are un motiv clar? Dacă nu, rezultă că creierul interpretează greșit lumea și realitatea și are nevoie de o mică reparație. La asta te ajută psihologul, medicul școlar.
Plânsul e bun, căci descarcă durerea sufletească. Dar să râzi ai încercat? Și așa se poate descărca.
Dacă tu nu vrei să faci ceva pentru a ieși din această situație nu o va face nimeni. Tu trebuie să îți înfrunți temerile.
Vorbește cu mama ta, cu prietena ta cea mai bună, nu sta să facă altcineva pentru tine fiindcă nu se va întâmpla. Problemele trebuiesc rezolvate, nu ignorate.
Eu incerc sa ma autocontrolez si sa ma motivez cu niste chestii care nu sunt reale doar ca sa imi convina dar nu pot. Si nu prea am incredere in oameni. Da, mamei i-as putea spune e cea mai buna mama din lume dar nu e asa deschisa. E usor de zis, nu esti in situatia mea. Mersi oricum
Nu trebuie sa iti plangi de mila, nu o sa vina nimeni la tine sa te bage in seama si sa va imprieteniti, tu trebuie sa mergi la ei, sa socializezi, sa te faci remarcata cumva.
Pai faza e ca am cu cine sa stau. Am grup. Dar m-am nimerit prost la niste laboratoare incercand sa stau cu ele si a iesit prost
misauratcuviata întreabă: