Nu vi se pare ca intr-o familie, copiii sunt mult mai atasati de mame decat de tati?
Din cate am inteles, baietii vad tatal ca pe un fel de rival in cucerirea iubirii mamei, astfel ca ei tind sa isi iubeasca mama mai mult decat isi iubesc tatal.
In cazul fetelor, cand sunt mici, cred ca tin mai mult la tatii lor deoarece acxestia au tendinta de a le lua apararea cand mama le cearta sau le cumpara ceea ce doresc, fara a le explica ca nu au bani asa cum au tendinta mamele. Cand cresc, situatia se schimba. Pe la 12 ani, mamele discuta cu fiicele lor despre menstruatie, sex si ce le-o mai spune. Fetele daca au intrebari cu privire la astfel de lucruri se vor duce la mame, pentru ca de tati le va fi rusine. In schimb, baietii nu prea discuta aspecte sexuale cu parintii. Ei afla ce e ala sex de la colegi, de pe net si pe masura ce cresc inteleg totul. Fetele au nevoie ca una dult sa le arate cum se folosteste un tampon etc. Baietii nu, astfel ca parintii nu prea se sinchisesc cu ei pe treaba asta si nici ei nu pun intrebari, astfel ca ei, la pubertate, nu se apropie de tatii lor, asa cum se apropie fetele de mama lor. Poate ca ii mai intreaba si pe ei tatii daca au iubita, daca plac pe cineva sau chestii din astea, dar barbatii nu sunt ca femeile. Daca te duci la mama si ii zici ca ai iubita te va descoase cu intrebarile ei, in schimb tatii nu-s prea curiosi si mai mult de 10 minute de discutie nu cred ca ai avea pe treaba asta cu ei. Fetele in schimb discuta mult cu mamele lor. Si atunci, nu vi se pare ca tatii sunt cam dati la o parte intr-o familie? Ca fiii ( adica copiii, am folosit "fiii" pentru a evita cacofonia) sunt mai atasati de mamele lor, indiferent ca sunt fete sau baieti?
Pana acum am auzit numai "mai degraba as trai fara tata decat fara mama". Sa nu mai zic ca in cazurile de divort, in majoritatea cazurilor, copiii raman cu mamele lor. De ce se intampla lucrurile astea? De ce un copil cu parintii divortati, care ramane la mama, va crede ca tatal sau este vinovat pentru despartire? De ce un copil isi vede mama ca pe sfanta, iar tatal il vede ca pe un fel de dusman.

Nu stiu la ce categorie ar trebui sa postez chestia asta, asa ca o sa aleg una intr-un mod aleator/aleatoriu (ma bate romana).

Sa stii ca ai dreptate. Si eu ma gandeam la asta dupa ce am vazut un exemplu concret. In clasa a 8-a ne-a intrebat dira de care parinte suntem mai apropiati si majoritatea au raspuns "mama" si doar unii baieti "tata". Ce-i drept ca mamele sunt mai grijuli dar nu stiu. Personal si eu eram mai apropiata de mama mea si de tatal meu mai deloc dar acum e altfel. Eu am si un frate si faza e ca el seamana cu mama si la caracter si la felul cum arata iar eu seaman mai mult cu tatal meu si mai nou am observat ca imi ia apararea dar nu in mod deosebit, uneori e invers. Totusi cred ca difera de la caz la caz adica de la familie la familie si daca sunt 2 copii poate ca in general fiecare are un parinte preferat. Dar chestia cu divortul e aiurea. Practic cred ca si ai mei erau aproape sa divorteze dar asta a fost demult si pe atunci nu prea intelegeam ce si cum. Daca ar fi situatia asta acum habar nu am pe cine as alege dar nu e cazul asa ca nu ma gandesc la asta. Totusi habar nu am de ce se intampla toate astea, dar pur si simplu daca ne gandim ca in clasa I prima data invatam sa scriem mama (parca asa era) se vede din start o oarecare discriminare. Dar cel mai naspa e sa nu ai parinti sau cum e cazul unei prietene: nu stiu ce s-a intamplat cu tatal ei dar mama ei lucreaza in Anglia de cand avea ea vreo 3 ani si e crescuta de bunica ei si de fratele mamei. Si acum mama ei are un iubit dar ea nu-l accepta deloc si intr-un fel inteleg de ce chiar daca nu are motive intemeiate. Si acum are o oarecare repulsie fata de ideea de parinti desi practic tanjeste dupa unul adevarat. De astea ziceam ca sunt cazuri si cazuri, in multe famili chiar daca parintii sunt ok parca totusi copii tind sa decidacare e cel bun si cel rau pentru ca ei asa vad lucrurile, sau nu stiu. Ma rog, nu cred ca te-am ajutat prea mult dar chiar si asa te ajuta daca analizezi mai multe cazuri pentru a ajunge la propriile concluzii.

Fetele sunt atasate mai mult de tati pentru ca pentru ele ei reprezinta barbatul adevarat.Asa apar si fetele cu acele "daddy issues". Stii tu..."*** me daddy" "Spank me daddy i've been a bad gurl". Baietii sunt mai mult cu mamele pentru ca sunt slabe si le pot domina usor folosindu-se de iubirea materna pe care ele o au pentru ei.

Asa a fost din todeauna, copii mai mult cu mama. e si chestia ca in majoritatea cazurilor tatii sunt ocupati mai mult sa aduca mancare pe masa si mama e prezenta mai mereu acasa. mai e si faza cu cele 9 luni in burta mamei care formeaza un legamant mai mare decat va fi vreun copil cu tatal lor. asa va fi mereu, si nu vad ceva rau in asta. nu ai cum sa fii prezent ca mama acasa si sa aduci bani acasa, doar daca esti milionar

Buna.
Draguta curiozitatea ta. Eu sunt fata, si chiar si la varsta mea, de adolescenta, sunt mai atasata de tata decat de mama. Cand vine de la servici ma duc neaparat sa-l imbratisez si sa-i spun ca il iubesc. Mereu voi face asta, in ciuda varstei mele. Da, fetele discuta cu mamele despre multe lucruri intime, dar nu le spun chiar tot din viata lor, in ciuda curiozitatii mamei de a pune mii de intrebari.
In cazul divortului, copilul alege sa se duca de partea mamei, pentru ca se simte mai in siguranta, adica: mama il ingrijeste, mama e acea femeie care face mancare, spala, calca, nu uita nimic. Tatii isi vad de serviciul lor si de bani, ca in casa nu fac nimic decat sa vina si sa doarma, obositi, de la servici spunand inevitabila intrebare "Unde e mama?" sau " Du-te la maica-ta ca stie ea ". Copilul cand il vede pe tata asa, nu-si poate asigura un viitor atat de sigur, incat mama face toate treburile pe langa un servici pe care il are sau nu. Daca copilul respectiv este mai mic, sub 12 ani, isi alege mama pentru ca e mai mic, si mai "mumos" si mai "iubaret" cu ea, decat cu tatal. Eu mereu am fost de partea cu tata, mai mult, chiar daca nu sta pe acasa, din cauza serviciului. Mereu intreb de el si ma fac grijulie. Nu m-a batut si nici nu m-a certat niciodata in semn de rau cu tipete si alte lucruri urate, cum imi facea mama acum cativa ani. Si chiar cand ii dadea dreptate mamei, ci nu mie, nu ma suparam, eram fericita. Sper ca te-am ajutat cu cateva sfaturi. ( In legatura cu romana, pe fiecare ne bate, cam zilnic )

Nu-i adevarat. Eu la tata tin mai mult, tata e modelul meu in viata si ma aseman lui foarte mult, e mai pe stilul meu si cu el vorbesc toate chestiile (chiar si cele intime) pentru ca el s-a apropiat mai mult de mine de cand eram mica. Pe mama o intreb doar de mancare si cand nu gasesc ceva. Daca ar fi sa divorteze (Doamne fereste) as alege sa stau cu tata, CLAR, fara discutii. Nu stiu de ce vezi tu lucrurile asa ca sunt multi copii care se au mai bine cu tatii (cunosc multe exemple).

P.S. Sunt fata si am aproape 18 ani, deci!