Oare de ce e viata atat de grea?

Eu nu mai rezist, pe bune. Ok, da stiu, sunt lasa.sunt cum vreti voi. Dar pe bune simt ca nu mai are niciun rost sa traiesc. Ma simt (de fapt, nu ma simt. SUNT) singura. Nu ma intelege nimeni.

Parintii mei se cearta de cand ma stiu. Au fost despartiti de atatea ori. Nu mi se pare normal sa ma bucur cand tatal meu pleaca de acasa. Nu ma intelegeti gresit, il iubesc. Il iubesc mult pentru ca e tatal meu, asa cum e. Bun sau rau. Dar de asta vara de cand m-a lovit, s-au schimbat unele lucruri. Era beat dar ma doare atat de tare sa stiu ce parere are despre mine. Spune ca sunt o curva. Si jur ca daca ar avea motive l-as intelege. Dar eu nu ies din casa deloc. Nu fumez, nu m-a gasit beata pe la vreun colt de strada sau cu vreo 2492942 de baieti. NU I-AM DAT NICIODATA MOTIVE SA CREADA ASTA DESPRE MINE!
Acum vreo doua saptamani mi-a spus ca ma duce la ginecolog sa vada daca mai sunt virgina. (Apropo, am 15 ani)
Deci nu stiu daca ma intelegeti, dar mi s-a rupt sufletul in bucatele mici mici mici. Si ma doare atat de tare. Simt ca o sa imi explodeze fiecare vena din corp de durere.

Din toamna, am inceput si liceul. E groaznic! Nu mai suport! Nu mai vreau! Colegele mele sunt atat de diferite de mine. Si m-am saturat sa stau mereu singura in banca. M-am saturat sa nu raspund de frica sa nu fiu judecata, sa nu rada de mine. VREAU sa am mai multa incredere in mine! Si va jur, am incercat sa ma schimb! Chiar am incercat! Dar NU POT! Nu mai am nicio speranta.
Prieteni, nu am. Nu e nimeni care sa ma cunoasca cu adevarat si caruia sa ii pot spune tot ce simt eu. Inainte, o aveam pe profesoara de romana. Acum, nu mai am pe nimeni!

Pe profesoara de romana din liceu. Tin la ea! Este cea mai desteapta si frumoasa persoana pe care am cunoscut-o in viata mea. Si mi-ar place sa fim prietene, dar e imposibil! Este atat de exigenta, atat de rece, de distanta. Chiar daca am id-ul ei, asta nu ma ajuta cu nimic! Pur si simplu inainte de ora de romana mor de frica! Pentru maine am o garamda de teme si am o gramada de invatat, e ceasul aproape 11 si eu nu am facut nimic! Nu ma mai suport! Imi vine sa imi rup parul din cap! Daca as putea sa ma clonez, m-as bate! Cand ma uit in oglinda imi vine sa o sparg. Ma urasc!
Ma simt groaznic! Si sunt sigura ca ii fac si pe cei din jurul meu sa se simta la fel. Desi, nici ei nu ma fac pe mine sa ma simt prea bine. Simt ca nu am energie. Zici ca nu-s. Cand i-am spus matusii mele ca mi-a fost frica sa ridic mana la romana sa raspund mi-a zis: "Esti tampita? M-ai dezamagit groaznic!"
:-s Da stiu! Are dreptate! sunt o idioata, dar cuvintele astea nu reusesc decat sa ma faca sa ma simt si mai rau! Deja m-am gandit la cateva metode de sinucidere dar sunt prea lasa ca sa fac asta. De exemplu, in seara asta am incercat sa imi tai venele. Insa, nu am reusit! Nu am avut curaj! Am taiat pe langa. Si da, parintii mei nu au observat!

Sunt constienta ca am nevoie de ajutor. Dar cui sa il cer? Psiholog? NU. De fapt care? La scoala nici nu ma gandesc sa ma duc la psiholog pentru ca urasc liceul ala. De cand a inceput scoala nu e zi in care sa nu plang.
Sa le spun parintilor mei ca vreau sa ma duca la un psiholog? Nici asta nu merge! Eu sunt un copil fericit! Asta cred ei. De fiecare data cand fratele meu e trist il intreaba, in special tata "de ce esti suparat tati? Ia zi, vrei sa intri la laptop si nu te lasa sor-ta?"
Eu sunt un nimic.
Ma doare. Rau. NU e bine cum gandesc, stiu! Dar nu pot sa ma schimb pentru ca am incercat! Nu merge.
Am nevoie de o persoana care sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt eu! Dar cine?
Sper totusi sa apara mai repede acea persoana pentru ca, imi este frica. Imi este frica, sa nu fac ceva ce as putea sa regret.

Oricum, nu cred ca o sa ma intelegeti. Stiu ca o sa imi ziceti si voi ca sunt un copil rasfatat, si ca-s oameni cu probleme mult mai grave decat ale mele, si ca nu ar trebui sa imi plang de mila.
Sunt absolut constienta de lucrurile astea. Insa, preferam sa nu fiu un copil rasfatat. Tot ce vroaim eu era sa am o familie normala. Vroiam sa am un prieten adevarat, o persoana care sa ma inteleaga, sa ma iubeasca si sa-mi dea sfaturi fara sa ma judece.
Si nu, persoana aceea nu e mama! O iubesc mult dar e imposibil sa discut cu ea lucrurile astea. Nu mai dau amanunte, doar ca nu se poate!

Am incercat sa ma imi zic "Pot!". Dar tot nu imi iese.

Vreau inapoi in generala! O vreau inapoi pe vechea profesoara de romana (chiar daca si la actuala profesoara tin enorm, o respect pentru tot ce este. Daca ar fi si mai apropiata de noi, de elevi, daca ar fi mai intelegatoare, cred totusi ca ar fi altfel.)

Nu stiu ce sa mai zic. Am atatea lucruri in cap, atatea chestii de zis. Sunt atat de confuza.

Oricum.
Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi pana la sfarsit!

Te inteleg perfect. uneori am si eu momente in care plang si zic ca numai are rost sa traiesc, dar asa nu rezolvi nimic.am fost si eu ca tine batjocorita de colegi si imi era rusine cand ieseam la tabla.incearca sa te schimbi si ai sa vezi ca vei reusi.incearca sa te iubesti pe tine insuti pentru ca numai asa vei reusi sa-i faci si pe cei din jur sa te placa.cand te trece la tabla incearca sa fi mai optimista si sa nu te mai lasi criticata de colegi.numai face prostii de genul sa-ti tai venele, nu e bine.si eu sunt lasa ca tine si nu as avea curajul sa fac asa ceva.pe parintii tai incearca sa-i intelegi.fa-ti temele si invata ca sa fie mandrii de tine. daca mai ai nevoie sa vorbesti cu cineva iti voi trimite prin mesaj secret adresa mea de mess daca vrei.succes

Dar ai scris aici nu gluma. Nici eu nu stiu ce sa te sfatuiesc dar iti spun cum i-am mai spus unei prietene nu te descuraja! Nu te lasa doborata asa de usor. Incearca sa te integrezi si gaseste-ti un prieten adevarat in acel colectiv care sa te incurajeze. Crede-ma nu esti singura Sunt sigura ca chiar daca nu pare sunt multe peroane care tin la tine. Uite si eu care am maine un test si mult de invatat (sunt tot la liceu din toamna) mi-am dedicat 5 minute din timp sa citesc asta si eu zic ca e important. Incearca sa echilibrezi situatia. Parintii tai trebuie sa te inteleaga si daca nu, sunt multe puncte de sprijin in viata, prieteni, rude nu esti singura Asa ca ia atitudine, ai curaj si fa situatia asta sa fie de partea ta:* Sper ca te-am ajutat cumva. Apropo fara gluma cred ca ai fi o scriitoare chiar buna. Am citit toata asta si ma gandeam daca nu e dintr-un text. Suna foarte bine legat Succes!

1. SINUCIDERA NU ESTE O SOLUTIE!
2. Incearca sa te apreciezi mai mult si incearca sa ai mai mult respect de sine.
3. Parintii tai au o mare vina.ca ai ajuns in aceasta stare dar nu trebuie sa te lasi doborata si invinsa.
4. Incearca sa vorbesti cu ei, sa le zici ce simti, ce ai pe suflet.Chiar daca nu vor intelege, le vei ridica un semn de intrebare si te vei simti mai bine : Te ve simti eliberata!
Ai grija de tine si nu fa prostii!

Daca vrei sa povestim mai multe contacteaza-ma la ID-ul : sutea_evelin.

Caaat ai scris...cred ca esti pe profil uman? Cea ce tu nu intelegi este faptul ca desi persoanele din jurul nostru ne influenteaza intr-o anumita masura(negativ sau pozitiv)tot noi suntem cei care luam deciziile in ceea ce ne priveste. Daca stim sa facem diferenta intre bine si rau,indiferent de ceea ce spun ei, vom sti mereu cum sa le ocolim insultele(de orice fel). Chiar daca ai un tata "alcoolic"si o mama care se afunda in propriile probleme pana uita de tine nu inseamna ca totul s-a terminat, ai doar 15 ani, viata ta de abia a inceput.Trebuie sa-ti fixezi un tel in viata pentru ca nu vei mai depinde de parintii tai pentru mult timp.Tu duci o viata..."parazitara''(nicio ofensa)preferi sa te agati de fiecare gram de fericire pe care ti-l da viata decat sa stai pe propriile picioare,poate de aceea nu ai prieteni (pentru ca-i consumi ca pe un energizant,iar acestia se satura sa-ti asculte toate problemele,cu totii avem probleme).Un prieten ADEVARAT nu o sa apara peste noapte,de el ai parte dupa multi ani petrecuti impreuna,ani in care ati petrcut clipe frumoase si altele mai putin frumoase dar totusi ati fost uniti (la baza sta suportul emotional).
Este normal ca fratele tau sa primeasca mai multe atentie din moment ce e mai mic (asa se intampla in orice familie)si baietii sunt mai apropiati de mame decat de tati asa ca vrei nu vrei el va fi intotdeauna "baiatul mamei"(daca ai merge la psiholoaga liceului ea ti-ar spune mai multe lucruri despre acest "fenomen")nu ai de ce sa te temi,psihologul nu are dreptul sa te judece(nimeni nu are dreptul)si mai mult de-atat iti poate da sfaturi,conversatiile cu psiholoaga(in cazul meu)au loc de la egal la egal,din elev devi o cunostiinta veche a ei. Taiatul venelor e o prostie,exista mari sanse sa supravietuiesti pana la urma si apoi parintii tai vor fi si mai revoltati, pe langa faptul ca este o dovada de lasitate (cum singura ai sesizat)cei din jur vor crede ca ai probleme psihice (desi viata ta psihica e partial distrusa).
Pentru o secunda concentraza-te aspra a ceea ce tu vrei de la viata (pe langa o persoana de nadejde pentru ca aceea poti fi chiar tu)viata poate avea multe aspecte si cai nebanuite, dar atat timp cat stii unde vrei sa ajungi nu esti niciodata pierduta.

Heei lasa`mi id`ul tau pe privat ca sa vorbim :* te pup

Viata e grea,asa e ea, dar tu poti sa o faci sa fie frumoasa, totul depinde de tine, tu iti faci viata.Simti ca nu are rost sa traiesti? totul e de ordin psihologic,te sfatuiesc sa mergi la psihologul scolii,singura,te va ajuta sa depaseste aceasta perioada neagra. Si eu am avut o perioada din asta si ma bucur acum ca nu am facut vreo prostie atunci, tot pe la varsta asta, totul era ok.si frumos si deodata au venit toate pe capu meu,peste noapte...

Singura sunt si eu si acum,dar m-am obisnuit,cand simt nevoia sa ma confesez cuiva, vorbesc cu necunoscutii., in ei am incredere mai mare decat in oricine altcineva si in sora mea.Am noroc ca am sora mai mare cu care pot vorbi linistita fara sa ma tem ca ar putea sa-mi faca rau.
Ai impresia ca nu te intelege nimeni,crede-ma ca toti trecem la un moment dat prin asa ceva:"depresie".
Esti foarte sensibila,incearca sa fi mai indiferenta la tot ce se spune despre tine si ia in cosiderare faptul ca tatal tau era beat cand te-a injurat si lovit,nu a judecat. Probleme cu parintii,jur k te inteleg,eu voiam s plec de multe ori de acasa, dk. aveam unde sa plec, plecam demult.De cate ori m-a lovit tati, m-am linistit la gandul k e tatal meu si are acest drept.Parintii mi-au dat viata si sunt singurii care au acest drept:de a se "baga" in viata mea.
Vrea sa te duca la ginecolog pentru ca te iubeste si isi face griji pentru. tine,pune-te tu in locul lui.,e normal sa se indoiasca de tine,esti femeie si probabil are si el experiente neplacute la capitolu femei., probabil a iubit o femeie care l-a dezamagit,era o tarfa si acum crede ca toate femeile sunt curve.,tu esti fica lui si nu vrea sa devii si tu ca si restul.

Scoala,un alt chin,te adaptezi greu,dar o sa vezi,o sa te obisnuiesti,o sa te cunosti mai bine cu colegii si o sa-ti faci prieteni si atunci o sa fie totul bine,pana atuncui rezista! Fi puternica! Asa sunt tinerii,niste copii,le place sa rada de altii si sa isi bata joc., o sa vezi cum e cand o sa ajungi tu in locul lor, o sa ajungi tu sa razi de altii.Iti promit ca asa o sa fie daca reusesti "sa te ridici" din starea asta(iti spun dn.propria experienta).Si de mine au ras cand raspundeam la ora, dar i-am ignorat, am incercat s fiu mai puternica si mi-am vazut de treaba mea.Fi tu mai amabila,mai prietenoasa, mai sociabila, chiar dk.esti falsa cand zambesti si nu esti la fel ca ei si nu gandesti ca ei,incearca sa te acomodezi si o sa vezi, o sa-ti faci prieteni. Eu pot sa spun acelasi lucru, ca ma simt singura, sunt singura chiar dk.am muuuulte cunostinte,muuulti amici.,cunosc jumatate din liceu si is populara acum,dar ma simt singura sti de ce? pentru ca nu am nici macar un prieten adevarat, toate legaturile mele sunt superficiale, cu nimeni nu pot sa vb.complet deschis si sincer si nici nu vreau, pentru.k stiu ca o sa fiu dezamagita dupa acea dk.o sa ma tradeze.Ne sta in fire la toti sa tradam,asa suntem noi oamenii,niste fiinte tampite.

Las-o pe profa de romana,fa-ti alti prieteni,ea nu are nevoie de prietenia unei eleve,are viata ei personala,nu-i pasa de elevi,nu e consilier sa stea de vorba cu voi si sa va sfatuiasca.

Nu mai spune ca esti idioata,proasta,impune-te! ridica-te! nu lasa pe nimeni sa-ti distruga personalitatea! IMPUNE RESPRCT! dk.tu nu te accepti,nimeni nu o va face., dk.tu nu te iubesti, nimeni nu te va iubi! legi general valabile. Ai uitat de stima de sine? aminteste-ti de calitatiile tale!

Sa te sinucizi? esti sigura? esti pregatita sa mori? Unde te grabesti? oricum o sa mori mai devreme sau mai tarziu. Nu mai ai motive sa traiesti? Nu vrei sa vezi ce o sa fie peste 2 ani de ex? Gandeste-te ca poate nu o sa mai fie nimic dupa ce mori? si at.de ce ai trait? care era rostul vietii tale? nu ti-ar fi rusine de tine? Incercarea de sinucidere este gest de lasitatea,.da,sa stii!

Da, sunt multi care nu te inteleg, cei care:
1. Nu stiu ce inseamna sa te nasti intr-o familie dementa care ti-a facut numai rau ( din prostie )


2. Nu stiu ce insemna sa iti fie frica de lume,

3. Nu stiu ce insemna sa iti pui tot sufletul in ceva, sa faci 1.000 de sacrificii si sa iti dai seama ca nu se merita.

Dk. vrei sa mai vorbim uite id-u meu : alina_doiciar
Vezi ce faci! Succes! :*

Stiii te inteleg intun fel...dar intr-un fel nu...si cea ce nu inteleg cel mai mult este ca "de ce parintii tai nu se ocupa de tine?"
Si admir faptul ca ai scris atat! si ai grija de tine! iti spun o vorba buna! Nu te descuraja! gandeste-te la ceva mai bun! si ca sa te mai induiosez! cred ca nimeni nu ti-a spus niciodata TE IUBESC! asa ca eu o sa ti le rostesc! TE IUBESC! ai grija de tine!

Wow cat ai scris dar am fot imipresionata! ai o viata grea si cred ca nu-ti e usor de loc! incearca sa te schimbi in primul rand sa nu incerci cumva sa te sinucizi caci nu e o solutie deloc incearca sa te comporti cu viata sa zambesti peste tote problemele care apar in viata ta sa incerci sa vorbesti cu parinti tai.Sa ceri sfatui de la rude si daca parinti tai nu te pot asculta scriele un bilet sau incerca macar sa le transmiti prin ceva sentimentele tale si problemele tale pote undeva in mintea lor va iesi un semn de intrebare cum ca te-au neglijat.Sa incerci sa discuti cu colegii cu verrisoare verisori ce ai ()si poate o sa ai si tu putina companie.Eu iti tin pumnii sa rezisti pana la rezolvarea problemelor acestea si sa nu mai plangi! Poate in adancul sufletului parintilor tai "te iubesc " nu se stie inceara sa vb cu ei si sa-ti faci amici si amice care sa te incurajeze mereu sa fie pentru tine cineva in care te poti increde. Sinuciderea nu este o solutie sa nu incerci asta niciodata ai inteles! sper sa te schimbi "pupici"ai grija de tine.bye

Te inteleg perfect, si eu am momente,, la mine e mai scos ca la tine eu am probleme mari cubfracmiu, e nebun!

Nu esti singura, fata mea. Si eu ma numar. Nici eu nu am prieteni si doare.
Daca vrei da-mi id-ul tau sa vorbim.

Ooo, vai doamne! Si viata mea e la fel. Pai uite... viata e ca un joc de carti. Le amesteci si se spulbera. Pai, uite: viata nu va fi niciodata usoara. Asa te nasti, cu acest destin. Si eu am patit asta, si o patesc in continuare. Dar eu am mai multe motive. Daca vrei, contacteaza-ma printr-un mesaj sau da-mi ID tau de mess si vb acolo.

Ai tu impresia asta ca totul se sfarseste dar nu e asa incearca sa te schimbi sa gasesti solutii astfel incat sa nu iti mai fie greu absolut deloc crezi ca poti sunt convins ca nu dar stii cum este unii oameni nu pot trai asa din trecut a fost frumos si ala dar nu garanta mare lucru adica tu nu vezi in ziua de astazi toti au colo un loc de munca o familie numai este cum era odata obisnuieste-te ca asta este viata traim din prezent pentru viitor viata nu este usoara cand esti adult dar poate fi si frumoasa placuta daca desigur esti si implinit pe toate planurile asa cum este normal firesc tu probabil nu ai reusit sa te integrezi intr-un colectiv atunci incearca sa il schimbi adica sa cauti alt colectiv care sa fie la nivelul tau asa sa ai cu cine discuta vorbi despre diverse lucruri ca asa cu un colectiv negativ pesimist normal ca nu poti face mari lucruri in viata dar cu un colectiv optimist iti spun eu ca altfel merge treaba ca ai ce sa faci e si vina ta ca nu se ocupa parintii tai de tine dar nici tu nu le explici ce se intampla cu tine si de ce te simti asa nimeni nu te poate ajuta de pe aici dar poti mergi la un psiholog pediatru psihiatru poate te ajuta sa te schimbi eu stiu ce sa zic spun dar tu incearca sa numai spui ca viata este atat de grea ca tu ti-o faci asa gandind astfel ai si tu rabdare cu tine da-ti mai multe sanse sa reusesti in viata nu sa esuezi rapid toti ar vrea sa mai fie colo copiii iar dar nu se mai poate dumnezeu nu permite asta sa fii copil toata viata iti da sansa insa sa devii adult si sa fii implinit pe toate planurile poate tu nu te vezi prea bine in prezent poate si in viitor dar important este sa crezi in tine si in sansele pe care le ai de pus in aplicare