Odata cu scoala au venit si parerile, si comentariile, si privirile, si revederile, si tot! stiti, sunt si eu om, ca si voi, ca si restul de pe acest Glob, dar cateodata stau si ma gandesc .pana cand? pana cand veti continua sa tot bagati bete in roate, sa tot comentati, sa fiti falsi, pana cand? de obicei nu ma atinge nimeni cu nimic, am invatat sa stau in banca mea si sa ii las pe toti sa vorbeasca in continuare, de bine, de rau, nu conteaza, dar la un momentdat incepi sa te simti cumva incomplet, incepi sa te saturi sa tot fi subiect, sa se tot uite toti stramb la tine si sa-ti zambeasca "pe sub mustati". acum vorbesc de mine, de propria-mi persoana. ok, fizicul meu nu vad de ce ar interesa pe cineva anume atata timp cat nu am vreun contact sau daca am, nu ma intind, vorba `ceea - fiecare se simte intr-un anumit fel in pielea lui, si eu nu pot spune ca ma simt tocmai excelent, dar incerc si eu cum pot sa scap de imaginea care o am acum sa revin la normal! e greu, dar incerc, ma chinui.eu nu cred ca daca e sa stai de vorba cu mine, iti vorbesc de sus sau alte chestii legate de tipul omului prost, care a uitat de unde a plecat.
imi place sa invat ceva nou. imi plac schimbarile. sunt satula sa vad cum ma judecati. de fapt, sunt satula sa vad cum judecati pe fiecare in parte. ce vi se pare asa de interesant? ce va fascineaza atat de mult? nu inteleg. a rade de o persoana cu probleme in familie, a rade de o persoana care nu are o viata tocmai ok din cauza parintilor, a rade de niste oameni foarte ok chiar daca e rrom, roman, maghiar, neamt, englez etc. sunt extrem de multe exemple, chestia e ca nimeni nu e perfect. si atata timp cat nu cunosti o persoana, degeaba tot mananci rahat. de fapt, daca e s-o luam asa, vorba mamei, nici dupa 25 de ani nu cunosti o persoana, nici intr-o viata intreaga. de ce? pentru ca ne e frica sa fim noi. am inceput sa ne ferim pana si de persoanele care ne-au dat viata, sau, alte cazuri, persoana cu care impartim propria camera, pat, locuinta, viata. ne vom distruge unii pe altii incet, incet. si pe mine ma doare chestia asta. ma doare, desi, am invatat sa tac si sa inghit, sa nu arat, sa am mereu masca aia cu "zambet perfect" imprimata pe fata, sa rad din inima, dar nu din suflet. doare ca pe zi ce trece uitam cine suntem cu adevarat.
in lumea de azi, in lumea in care traim noi acum trebuie sa fi mai bun decat toti si sa nu dai nimic pe vorbele nimanui. aici nu exista echipe sau prieteni. esti singur pe picioarele tale. trebuie sa fi singur pe picioarele tale.
si chiar nu as vrea sa continui pentru ca nu isi are rostul. de fiecare data mi se spune ca "vorbesc singura, oricum" si chestii de genul. nu-i frumos, fratilor 
. in orice caz, totul va fi inchis intre cei 4 pereti. 4 pereti care ma cunosc mai bine ca oricine. nici macar eu nu ma cunosc!
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Buna!
Sunt de acord cu tine insa nu ajung 2, 3, 4persoane ca sa schimbe lumea...nu stiu cati ani ai insa am si eu astfel de momente in care ma gandesc cam la ceea ce ai scris tu si altele...si ajung la concluzia ca mai bine incerc sa accept viata asa cum e .sunt prea multe lucruri care te impiedica sa faci lumea mai buna...rautatea,invidia,gelozia,ura etc.
Pe ceilalti din jur care comenteza si vorbesc pe la spate ii ignor. e cel mai potrivit lucru
. Cateodata maa gandesc si ca aceasta stare datorata rautati celorlalti, monotoniei si altor lucruri va trece
Dar tu ce faci pentru omenire? Daca vezi in jurul tau ceea ce nu-ti place de ce afisezi pe fata un zambet perfect? unde-ti sunt atunci principiile? Unde iti este omenia? Demnitatea? eu una de ex nu judec pe nimeni, imi dau cu parerea despre una sau alta spunand drept ceea ce gandesc si ce cred, nici nu ma ascund nici nu ma dau mai rotunda decat sunt... Daca s-ar strange toti nemultumitii din lume laolalta doar sa se planga ce ar mai fi? Fa ceva in privinta asta. daca te nemultumeste lumea striga in gura mare, revolta-te, actioneaza si schimba ceva... Dar si tu ai judecat pe ceilalti la randul afisand un zambet perfect. FOARTE INTELEPT!
Draga mea, lumea este atat de ciudata, straina, rea... iar noi nu putem schimba nimic din pacate. Eu, una te inteleg si inteleg chiar si ceea ce nu ai spus. Iti dau dreptate, am simtit de atatea ori si eu, ca ma sufoc intr-o lume plina de ironie, rautate, intoleranta, nesimtire, batjocura, aroganta, lipsa de omenie si mila, lipsa de respect etc. Toti au si parti bune, chiar daca nu le lasa la vedere sau sunt acoperite de defecte prea multe. Toti au undeva adanc in suflet cate un pic macar din toate calitatile si, nu stim de ce le ascund, de ce le reprima si lasa la vedere doar cele rele. Si pentru acestia este o suferinta chiar daca nu realizeaza. Incearca sa traiesti cu intelegere fata de cei care nu pot mai mult, cu mila pentru cei care pot, dar nu vreau, cu respect pentru cei care nu se abat de la drumul bun orice ar suferi. Fii unul dintre acestia din urma. Nu pune la suflet ironiile, aroganta si lipsa de sensibilitate, gandeste-te ca sunt oameni slabi in fond si, asa stiu ei sa isi ascunda slabiciunea. Oamenii slabi cred ca umilind sau razand de unul diferit de ei, de unul tolerant si pasnic, sunt puternici, asa cred ei ca isi "arata muschii". Mergi mai departe... Un om puternic sufera dar merge mai departe neabatut de la drumul bun. 
Sincer, imi placeau intrebarile tale, imi placea cum gandeai, pana recent cand am vazut intr-un raspuns de al tau ca ai 14 ani.Ma intrebam cum o persoana de 14 ani gandeste asa de profund, cand majoritatea la varsta asta se gandesc numai la sex si alte prostii.Asa ca am dat cautare pe google la tot ce ai scris pana acum.Si ce observ? Toate sunt plagiate de pe alte bloguri.Cuvant cu cuvant, nimic schimbat.As lasa aici link-urile, dar poate nu va fi acceptat raspunsul, pe motiv de reclama.
Daca tot ai pareri, ganduri ca respectivii de la care ai copiat, de ce nu le-ai scris sub o alta forma?
Slackerbitch dupa cite am inteles ai o mica problema, nu esti o persoana sociabila. Vreau sa incerc sa-ti explic ceva, sper ca imi va reusi. Deci, incearca sa arunci din gindurile tale, doar putin pesimism, nu sunt toti asa naspa cum ii vezi tu; dupa cite stii fiecare individ este o personalitate, de aici rezulta ca si tu ai o personalitate pe care trebuie sa o indentifici. Chiar daca te simti singuratica, sau daca intelegi ca nu ai prieteni, ca nu ai cu cine vb deschis, ca ai probleme de familie sau oricare sin problemele care exista tr sa intelegi ca viata nu se termina aici; trebuie sa intelegi pentru ce traiesti, trebuie sa intelegi in ce consta sensul vietii. Sunt de acord cu tine ca nu exista echipe sau prieteni sau daca exista sunt falsi, de aici rezulta ca intr-adevar suntem singuri pe picioarele noastre. Nu cred ca e adevarat ca ai spus ca nu te cunosti pe tine, fii sigura ca te cunosti, pur si simplu nu vrei sa intelegi asta. Nimeni nu merita judecat, fiecare are viata sa, insa asa suntem formati ''Noi'', avem placere sa judecam, sa ne batem joc de cineva chiar daca acea persoana nu merita. Vreau doar un singur sfat sa-ti dau: PRETUIESTE VIATA, fiindca e singurul lucru ce trebuie intr-adevar de pretuit. Ai grija de tine si bafta in tot!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
