Cascam deoarece creierul nu este destul de oxigenat, fapt care provoaca de obicei si starea de oboseala...
Căscăm atunci când suntem plictisiţi, obosiţi, ne e somn, abia ne-am trezit ori suntem într-o încăpere neaerisită, cu puţin oxigen. De ce căscăm? Multă vreme s-a crezut că, în fapt, căscatul ar fi un act reflex ce ar avea scopul de a asigura mai mult oxigen organismului, dat fiind că o cantitate mai mare de oxigen măreşte viteza de circulaţie a sângelui, întăreşte muşchii şi - dacă suntem pe pragul să adormim la şedinţă - ne mai ţine în stare de veghe pentru o vreme. Sunt însă dovezi că nu este aşa, căscatul nu asigură o cantitate mai mare de oxigen în sânge, dimpotrivă (după cum se arată în numărul din noiembrie-decembrie 2005 al revistei American Scientist).
Există însă şi altă opinii privind rolul căscatului. Una dintre ele, cu largă acceptare, este aceea că a căsca este un mod de a controla temperatura creierului. Creierul arde o treime din caloriile organismului şi, în consecinţă, produce căldură care trebuie eliminată cumva, căci, asemenea unui calculator, creierul funcţionează mai bine la temperaturi mai mici. Căscând, creştem fluxul de sânge din creier şi astfel se produce răcirea.
Căscatul nu se întâlneşte numai la oameni, ci şi la animale. În schimb contagiunea căscatului este un lucru destul de rar în lumea animală, fiind cunoscut că doar omul şi cimpanzeul reacţionează prin căscat la căscatul unui semen. Sunt unii cercetători care susţin că rolul contagiunii era acela de a aduce pe cei prezenţi la un loc într-un anume moment la aceeaşi stare fizică şi psihică, un fel de element reglator al comunităţii.
Împotriva opiniei comune, căscatul nu este un semn al dorinţei de somn; în fapt, producându-se răcirea creierului se asigură eficienţa funcţionării acestuia, deci organismul nu se pregăteşte pentru odihnă.
Deşi se cunosc foarte bine mecanismele căscatului - ce se întâmplă exact în organism atunci când căscăm - o explicaţie acceptată de majoritatea covârşitoare a specialiştilor nu există încă.
Din cate stiu, in momentul in care ne este somn, creierul nu mai este oxigenat la fel de bine ca si atunci cand nu suntem obositi; iar pentru a inhala o cantitate de oxigen mai mare apare cascatul, actiune prin care introducem mai mult aer decat de obicei in organism.
Multumesc tuturor.nu trebuia sa va agitati chiar asa.sau sa cautati pe net sa dati copy / paste.am dat funda pentru originalitate si sincer de la ea/ el am inteles cel mai bine. multumesc!
a.si Tom. dumnezeu a vrut sa nu'ti dau tie funda
Creierul are nevoie de oxigen, cel pe care il inspiram in mod normal nu'i este suficient, si de aceea deschidem gura ca sa tragem mai mult aer.
Ioan_Catalin_1995 întreabă:
patrizia696 întreabă: