Pana la ce varsta e ok sa stai acasa pe banii parintilor? De exemplu, eu am 19 ani, anul acesta mi-am luat bacalaureatul, dar am amanat facultatea cu un an din cauza unor probleme. Mi-am propus ca in perioada asta sa nu stau degeaba, sa-mi perfectionez engleza, sa-mi iau permisul de conducere, sa fac cate un curs, ceva (nu gasesc nimic) etc. Parintii mei ma sustin, nu ma preseaza, nu e vorba de bani. Doar ca eu vreau sa-mi gasesc de lucru si nu pot. Nicaieri. Singurul loc de munca pe care l-am gasit este la n km distanta, si mi-as da jumatate de salariu (care si asa e mic) pe transport. Sunt foarte deprimata ca stau acasa si nu fac nimic. Am zis macar sa tin casa: curatenie si toate alea, sa stea mama linistita si sa se odihneasca cand vine de la munca. Mi-am facut si un site propriu, si ma joc cu el acum, am feedback pozitiv, dar tot ma simt oribil. Ah, da, nici somaj nu am

Pai si ce salariu vrei sa castigi la 19 ani si cu diploma de bac?
cauta sa faci ceva voluntariat sau lucreaza part-time undeva unde ti-ar place si stii ca si inveti ceva gen editari fotografie sau altele.

Si nu e o regula pana la ce varsta sa stai pe banii parintilor, unii incep sa aiba proprii bani si de la 14 ani, altii stau toata viata, insa marea majoritate stau pana la terminarea studiilor

Pai si ce daca iti dai jumatate de salariu pe transport, ramai cu cealalta jumatate care chiar e mai buna decat deloc

Depinde ce faci. Daca nu lucrezi si nu faci nimic, nu este ok. Daca totusi, studiezi, da este ok.
Sfatul meu ar fi sa continui sa cauti de lucru. De regula, ofertele apar dupa cateva luni de cat depui anuntul.
Este ok sa te simti vinovata, eu ma simt vinovata ca nu lucrez si ca stau pe banii parintilor, desi sunt ocupata cu studiile. La un moment dat este timpul sa incepi sa fii independenta, iar asta nu are nicio legatura cu frica de a te desparti de parinti, de familie sau frica de a deveni independenta. Nu este frica, ci dorinta de a deveni independenta si de a te defini pe tine ca persoana. Si nu este nimic in neregula cu asta.

Stai la casa sau la bloc?

Ai luat bacalaureatul si ai decis sa te odihnesti psihic de la ceva anume, Poate te simti oarecum obligata acuma sa parasesti locuinta in care ai stat 19 ani, simti ca esti prea mare si trebuie sa parasesti casa, si tu mai vrei sa stai, e acea senzatie de iesire dintr-o incapere calduroasa intr-o padure friguroasa.Dat fiind faptul ca ai un frate mai mic care are 13 ani mereu faci o oarecare comparatie intre tine si el intr-un mod subonstient, simti ca mai vrei sa stai cu el si te simti jignita psihic de catre parinti, ai acea senzatie ca acuma esti prea mare si nu mai ai ce cauta in casa.Motivul pentru care nu vrei sa mergi la munca este ca tu ai impresia ca parintii tai te obliga sau abia asteapta intr-un oarecare mod sa parasesti casa si sa te vada muncind ca o sclava mare de 19 ani.Cu care din parintii tai te intelegi mai bine, ai avut vreun impact psihic din partea unuia dintre ei, ai vreun parinte care nu-ti intelege problemele si e mai inapoiat sau nu comunica cu tine? De ce te simti vinovata mereu ca stai in casa si pe deasupra mai faci si curatenie ca sa scapi de acea vinovatie, de ce vezi tu totul ca si pe o vinovatie? De cine ti-e frica tie asa mult si te simti oprimata din cauza lui sau a ei.Ti-e frica sa parasesti casa ca sa nu fi atacata de dor si de acel sentiment de despartire? ti-e frica de noutati si simti ca despartirea de familie te va schimba si vei cadea in depresie? T-as sfatui sa lasi balta toate aceste ganduri si sa faci totul cum vrei tu chiar daca esti pe banii parintilor, ti-au reprosat vreodata parintii ca tu faci ceea ce vor ei atata timp cat stai in casa lor? Spune-mi totusi din partea cui sau caror imprejurimi si situatii simti tu oprimare si stanjenire. Daca am spus ceva gresit te rog sa-mi raspunzi.

E ok sa stai atat cat ei sunt de acord sa te tina. Daca poti, e ok sa stai si mai mult de atat.

Peste 18 ani daca stai inca la parinti mi se pare de ras. una e cand ai probleme de sanatate sau alt tip de probleme (nu sunt multe locuri de munca etc etc ), dar cand suferi de lene cronica e bine ca el sau ea sa fie presati sa inceapa sa isi gaseasca "calea" in lume.

ce de fericire