PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc.
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie.
PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice.
Psihiatrul are facultatea de medicină și rezidențiatul în psihiatrie (deci e medic), iar psihologul are facultatea de psihologie. Psihiatrul poate prescrie medicamente, psihologul nu. Cu toate că și un psiholog poate pune un diagnostic de tulburare psihică (psihologul clinician), de problemele mai grave se ocupă psihiatrul, adică de cei care aproape pierd contactul cu realitatea, cum sunt cei cu schizofrenie într-o formă mai gravă; psihologul se ocupă de cazurile mai lejere (anxietate într-o formă mai ușoară, depresie într-o formă mai ușoară etc)
Psihiatru e ăla de stă la masă doar cu bolnavi psihici, iar psihologul e tipul pe care-l plătești să fie mă-ta/prieten pentru 30 de minute.
Elenastoica9 întreabă: